Devenită faimoasă ca stație de carantină în secolul al XVIII-lea, nimeni nu pune piciorul în insula Poveglia, loc considerat blestemat, unde fantomele se plimbă nestingherite.
Subiectul multor povești misterioase și mituri
Poveglia este o insulă situată la sud de Veneția, menționată pe hărțile antice ca Poveggia sau chiar Popilia. Poveglia arată de fapt ca un grup de trei insule, dintre care una este artificială.
E vorba de insula principală, centrală, care a adăpostit de-a lungul secolelor majoritatea clădirilor și se leagă de cea mai mică, situată în spatele ei printr-un pod. Insula artificială, renumită pentru forma sa octogonală, construită în 1380 a devenit de-a lungul timpului subiectul multor mituri și povești misterioase.
De la centru înfloritor la stație de carantină
Povestea Povegliei începe în prima jumătate a secolului al VI-lea, când și-a primit primii locuitori scăpați de invadatorii barbari care au devastat multe orașe. Această mică comunitate a trăit o bună perioadă în pace, iar cu timpul a devenit un centru înfloritor, atât din punct de vedere economic, cât și demografic.
Declinul a avut loc la sfârșitul secolului al XIV-lea, în urma războiului de la Chioggia, care a dus la evacuarea populației. Abia în secolul al XVIII-lea s-a decis utilizarea insulei ca stație de depozitare, loc de oprire a ambarcațiunilor și de stocare a echipamentelor de la bord.
Nici un investitor nu a vrut să cumpere insula
În 1782 însă, insula s-a transformat într-o stație de carantină maritimă, în acest loc fiind aduși bolnavii de ciumă.
De-a lungul anilor, s-au încercat multe proiecte, dar nici unul nu a fost pus în aplicare. În 1999, insula a revenit în posesia statului, după ce s-a încercat să fie vândută mai multor persoane private, dar nu a ajuns în posesia niciunui proprietar.
Mituri și legende
Există multe povești de groază despre insulă, alimentate și de incursiunea parapsihologilor dar a și vânătorilor de fantome. Se spune că în perioada ciumei negre, mii de oameni au fost arși pentru a preveni răspândirea bolii și îngropați în acest loc.
Se crede chiar că pământul ar fi alcătuit din 50% cenușă umană. O altă legendă vorbește despre sinuciderea spitalului de psihiatrie, cunoscut ca un medic sadic care, forțat de spirite, s-a dus la turnul cu ceas și s-a aruncat.
O asistentă care a asistat la incident a povestit că acesta nu a murit când a căzut, ci sufocat de o „ceață” ciudată care s-a răspândit din pământ în corpul său, lăsându-l fără viață.
Crucifixul care face minuni
Ce a mai rămas din Poveglia? Turnul clopotniță, care a fost ferit de asedii datorită funcției sale de far. Clopotnița, cea mai înaltă clădire de pe insulă, are în vârf un ceas datând din 1745.
Pe vremuri, în Poveglia se afla și o biserică care păstra un crucifix realizat din cretă, despre care se spunea că face minuni. Acesta se află astăzi în biserica parohială din Malamocco.
Localnicii spun că insula este blestemată de spirite, astfel că vocile și țipetele se aud adesea, iar vizitatorii spun că au văzut umbre întunecate și nu vor să pună piciorul în acest loc. Iar pescarii refuză să pescuiască în zonă, de teamă că vor găsi rămășițe umane.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook