Povestea băuturii supranumite „Zâna verde”, care îi înnebunea pe artiști, interzisă un secol

Marii artiști din trecut au fost unii dintre fanii declarați ai acestei băuturi. Eduard Manet, Oscar Wilde sau Vincent Van Gogh, Charles Baudelaire, Ernest Hemingway, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Amedeo Modigliani, consumau licoarea care a ajuns să fie interzisă de autorităţi. Absintului i se spunea, atunci, „Zâna verde”. „După primul pahar vezi lucrurile cum ai vrea să fie. După al doilea, vezi lucrurile așa cum nu sunt. La sfârșit, vezi lucrurile așa cum sunt și asta este cel mai rău lucru din lume”,  spunea Oscar Wilde despre consumul de absint.

E o curiozitate cum această băutură a  revenit în vremurile moderne pe rafturi. Absintul se numără printre cele mai controversate băuturi, cu o istorie interesantă, celebrată în fiecare an la data de 5 martie. Ziua absintului (#AbsintheDay) încurajează cunoaşterea istoriei acestei băuturi verzi aromate.

Cum a apărut Absintul, în Antinchitate

Absintul a apărut în Grecia Antică. Pe atunci, licoarea din pelin și anason era utilizată ca remediu medicinal. Peste secole, absintul a fost catalogat drept „elixir atotvindecător”, fiind patentat ca atare de un medic francez, Pierre Orginaire, în jurul anului 1792.

Prima distilerie de absint a apărut în 1797 în Couvet, Elveţia. Lichidul verde a continuat să fie folosit cu precădere ca remediu medicinal, însă de-a lungul timpul a ajuns să fie consumat ca băutură alcoolică, aceasta fiind, de altfel, foarte puternică. Gradul de alcool e între 68° şi 72°.

Cum a ajuns absintul să fie interzis prin lege

Efectele pe care le avea asupra persoanelor care îl consumau în exces au făcut ca această băutură să fie interzisă la începutul anilor 1900 în unele ţări, precum Franţa. Se credea că pur și simplu îi înnebunește pe oameni. Mituri sau nu, efectele adverse ale absintului nu sună bine: această băutură a fost asociată cu epilepsia, tuberculoza, orbirea și alcoolemia, iar persoanele care făceau exces erau predispuse la violență conjugală, nebunie și chiar crime.

Moda era să se bea după ce era turnat în pahar peste o bucățică de zahăr. În epocă au fost realitate lingurițe speciale pentru consumul absintului, cu găuri, de altfel foarte frumoase. Absintul a început să fie comercializat din nou la sfârşitul secolului XX. În localitatea franceză Auvers-sur-Oise, a fost înființat un muzeu privat dedicat absintului. Acesta a fost deschis în urmă cu câțiva ani.

Sursa foto: Pixabay