Povestea „budincii de aur” a regelui Carol I al României. Ar fi consumat-o pe tot parcursul domniei sale
Legenda spune că regele Carol I al României ar fi gustat pentru prima dată mămăligă în mai 1866, când a ajuns incognito în România.
O familie de țărani dintr-un sat modest i-a oferit mămăligă și prințul, neobișnuit cu preparatul, ar fi confundat-o cu o „budincă fină de aur”. E vorba de un desert sofisticat, pe care regele Carol I l-ar fi mâncat cu mare plăcere, iar ulterior a aflat că era hrana zilnică a săracilor.
Legenda sugerează că această experiență l-ar fi făcut pe rege să aprecieze simplitatea poporului și să consume mămăligă pe tot parcursul domniei sale de 48 de ani.
Se spune că era atât de încântat de acest preparat culinar încât le spunea bucătarilor să pregătească mămăligă cu ou și brânză, chiar și la banchetele oficiale de la Castelul Peleș, spre surprinderea invitaților săi.
Preparată din făină de porumb fiartă, mămăliga, simbol al vieții țărănești în secolul al XIX-lea reprezenta hrana de bază a țăranilor săraci, adesea însoțită de brânză, ceapă sau lapte, într-o epocă în care pâinea era un lux.
Călători străini precum Richard Kunisch au descris-o ca fiind „un terci aromat, dar uneori respingător pentru occidentali”, servit în mănăstiri sau la festivaluri populare. James O. Noyes, în călătoria sa din 1854, o leagă de agricultura valahă, comparând-o cu polenta italiană.

Educat în tradiția militară prusacă, regele Carol I a manifestat pe parcursul domniei sale o abordare disciplinată față de alimentație, mâncând puțin și respectând cu strictețe un program fix de mese.
Micul dejun era luat după plimbarea de dimineață, prânzul la ora 13:00, ceaiul la 17:00 și cina la 20:00, adesea în compania familiei restrânse sau a unor invitați apropiați.
Printre preparatele pe care le consuma cu regularitate se număra borșul de pește, un fel tradițional pe care îl iubea în mod deosebit și pe care îl savura în timpul excursiilor anuale pe Dunăre, alături de biologul Grigore Antipa.
Regele ar fi trimis chiar bucătarul său francez, Papa Gillet, să învețe rețeta autentică de la pescarii lipoveni din Deltă, preparatul incluzând pești din Dunăre, tărâțe de grâu, frunze de vișin, legume abundente și mult leuștean.
Alt favorit era crapul la proțap, rumenit pe cărbuni de salcie și aromatizat cu ierburi. Icrele negre se consumau cu „lingura mare”, iar mesele în zonele pescărești începeau invariabil cu ciorbă pescărească, preparată din 12 feluri de pește din Deltă.
Sursă foto: Fototeca MNIR
Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook