Povestea celei mai mari nave de război din secolul al XVII-lea. 300 de ani a stat sub apă

Imensul galion Vasa, cea mai mare navă de război de acum 400 de ani, poate fi admirat abia acum, în deplinătatea grandorii sale. După ani de restaurare, se află în sfârșit la Stockholm și este cea mai mare navă de război din secolul al XVII-lea pe care o putem vedea astăzi.

Povestea navei e fascinantă. Timp de 300 de ani a stat sub apă. Au trecut secole până ce galionul a fost reperat, în mare. Apoi a fost nevoie de zeci de ani de muncă de conservare și restaurare. Asta, după ce nava a fost extrasă, cu greu din apă.

Regele Suediei s-a implicat în construcția navei, până a stricat-o

În anul 1626 regele Gustavus Adolphus al Suediei a decis să construiască Vasa, o navă de război cum pe Marea Baltică nu mai fusese văzută până atunci. Trebuia să fie cea mai mare și cea mai puternică. O adevărată declarație de forță.

Construcția navei a durat doi ani, conform constructorului principal, Henrik Hybertsson. În tot acest timp, regele Gustavus a fost implicat în construcție. Regele a cerut multe schimbări și îmbunătățiri. Știa că galionul Vasa va fi crucial în războiul cu Polonia. Iar acest război urma să decidă cine stăpânea Marea Baltică.

Henrik Hyberston, constructorul principal, a decis că nava trebuie să aibă 61 de metri lungime și 12 metri lățime. Vasa avea o flotabilitate de 1210 tone, 1275 mp de pânză și 64 de tunuri principale. Încă înainte de prima navigare, galionul Vasa devenise mândria Stockholmului.

Pe 10 august 1628, aproape toată lumea din Stockholm a mers la docuri pe mare, pentru a vedea lansarea la apă și prima navigare a puternicului Vasa. Vremea era perfectă, 100 de marinari cu familiile lor erau pregătiți să navigheze. Vasa a părăsit încet  portul Stockholm. Dar imediat după ce a trecut pe lângă digul de stâncă, defectele de construcție au devenit clare. Nava era prea îngustă și prea înaltă. Galionul a avut probleme nu numai cu vântul, care era blând, ci și cu valurile joase.

Cele 120 de tone de balast nu au putut echilibra greutatea tunurilor. Imediat după 1300 de metri, o lovitură puternică de vânt a răsturnat placa. Apa sărată a intrat găurile de tun. Și în doar câteva minute, Vasa a fost sub apă luând cu ea între 30 și 50 de vieți.

Regele a vrut să condamne vinovatul, dar nu a avut pe cine. Nimeni nu i-a spus adevărul

La 12 ore după scufundare, căpitanul galionului, Hansson, a fost arestat și interogat. Dar foarte repede a devenit evident că nimeni din consiliu nu era responsabil pentru această pierdere. Toate problemele apăruseră din urmarea indicațiilor regelui. Care nu avea nicio expertiză în construirea de nave. Ba mai mult,  cu câteva săptămâni înainte, constructorii navali făcuseră un test de stabilitate care a demonstrat că Vasa este periculos și se poate răsturna cu ușurință.

Regele suedez nu a fost prezent în ziua aceea la Stockholm. A fost informat două săptămâni mai târziu, în Prusia. A devenit furios și a vrut să pedepsească pe toți cei implicați în scufundare. Dar ancheta oficială nu a găsit cine a fost responsabil pentru această tragedie. Nimeni nu a avut curajul să îi spună regelui că indicațiile lui au dus la scufundarea navei.

La doar câteva ore după scufundare, inginerii au vrut să scoată galionul Vasa din mare, însă a devenit clar că această operațiune este prea complicată și riscantă.

Galionul Vasa a fost descoperit după 300 de ani, în stare perfectă

Așa se face că timp de 300 de ani galionul Vasa s-a odihnit la 30 de metri sub apă. Marea Baltică poate fi periculoasă, dar poate și conserva foarte bine lemnul. Temperaturile scăzute, apa mai puțin sărată și fără viermi, a ajutat la conservarea navei timp de sute de ani. Abia în 1956, oamenii de știință au găsit în sfârșit nava.

După luni de analize, Suedia a decis că va încerca să aducă galionul Vasa afară cu ajutorul unor nave speciale, pompe și țevi. În 1961 Vasa s-a întors. După ani de restaurare, se află în sfârșit la Stockholm și este cea mai mare navă de război din secolul al XVII-lea pe care o putem vedea astăzi, scrie  The Museum of Artifacts.

Sursa foto: The Museum of Artifacts