Povestea necunoscută a feței de masă. Cea mai veche referință datează din anul 100 d.Hr.

Obiecte aparent simple, furculițele, cuțitele, fața de masă, șervețelele spun multe despre locul nostru în istorie. Care e povestea interesantă a  feței de masă și cine au fost primii oameni care au folosit-o.

Timp de secole, inul a rămas țesătura preferată pentru șervețele

Prima mențiune a feței de masă a fost făcută de poetul latin Martial, în jurul anului 100 d.Hr. Istoricii spun că romanilor le plăcea să ia masă într-o manieră relaxată și ar fi folosit diferite lungimi de pânză de in. Motiv pentru care romanii sunt considerați pionierii în materie de șervețele și fețe de masă.

Aceștia purtau mappa, mici pătrate de in, la mese pentru a-și șterge degetele, iar mantele, bucăți mai mari de in, erau așezate peste scaunele lor, ba chiar și pe masă, peste acestea fiind așezate produsele culinare. De asemenea, specialiștii spun că timp de secole, inul a rămas țesătura preferată.

Cina cea de Taină, una dintre cele mai frumoase reprezentări ale unei mese

Una dintre cele mai frumoase reprezentări ale unei scene de masă rămâne, fără îndoială, capodopera renascentistă a lui Leonard DaVinci, Cina cea de Taină. Pictată la sfârșitul secolului al XV-lea, aceasta îi înfățișează pe Iisus Hristos și pe apostoli așezați la o masă cu o față de masă lungă, albă.

Această față de masă specifică se bazează pe un prosop perugian – Tovaglia Perugine – care era un stil popular de pânză de in țesută în Umbria în scopuri liturgice începând cu secolul al XII-lea.

O față de masă albă ar fi fost dezvoltată în Evul Mediu

Dar istoricii spun că există dovezi ale folosirii fețelor de masă și pe ilustrațiile biblice xilogravate datând din secolul al X-lea. De asemenea, o față de masă albă, pânză albă țesută cunoscută sub numele de lozenge twill ar fi fost dezvoltată în Evul Mediu timpuriu.

Un pas mic, dar foarte important în istoria fețelor de masă a avut loc în secolul al XII-lea, în Marea Britanie, când Trezoreria Națională Britanică a ajuns să fie cunoscută sub denumirea actuală de „Exchequer”.

Numele neobișnuit provine de la o față de masă în carouri în jurul căreia se adunau autoritățile regatului pentru a „echilibra vizual registrele”. Pe pânză erau așezate contoare pentru a reprezenta intrările și ieșirile financiare.

Masa principală de banchet de la Palatul Buckingham este acoperită de șapte fețe de masă din damasc alb

După această perioadă, însă, istoria feței de masă pare să se stabilizeze și timp de secole, moda fețelor de masă albe a continuat. O revoluție a feței de masă a fost când a apărut materialul de lux țesut gros, numit damasc, o colaborare între producătorii flamanzi de in și țesătorii italieni de mătase.

Începând cu secolul al XVI-lea, damascul a a devenit un simbol al statutului internațional, o cerință pentru toate curțile regale, o parte esențială a zestrei unei mirese în secolul al XIX-lea. Chiar și astăzi, la Palatul Buckingham, masa principală de banchet este acoperită cu șapte fețe de masă din damasc alb, fiecare măsurând 68 de metri.