Povestea neștiută a domnitorului care a ales să trăiască cu amanta. Soția a avut o soartă cumplită

În mod „convenabil”, când amanta a apărut în peisaj, soția s-a îmbolnăvit de o afecțiune psihică incurabilă. Deci, a fost trimisă la azil. Descendent direct al domnului Constantin Brâncoveanu, Gheorghe Bibescu (n. 26 aprilie 1804, Craiova – d. 1 iunie 1873, Paris) a fost domn în Țara Românească în perioada 1 ianuarie 1843 – 13 / 25 iunie 1848. S-a născut în casa boierului Dumitrachi, iar când a crescut, tatăl său a vrut pentru fiu o educație aleasă, așa că l-a trimis la  studii la Paris.

Acolo, viitorul domnitor și-a obținut doctoratul în drept. Cu un start bun, acesta a avansat repede în structurile politico-administrative ale Valahiei, generalul Kiseleff numindu- l șeful Secretariatului de stat. În anul 1826, tânărul Gheorghe Bibescu s-a căsătorit cu Joițica, așa cum îi spuneau cei intimi,  Zoe Mavrocordat-Basarab, adoptată Brâncoveanu (de către boierul Grigore Brâncoveanu și de soția lui, Safta, a căror nepoată era de altfel).

Pe lângă faptul că purta un nume celebru în epocă, Zoe era frumoasă, educată, dar mai ales foarte bogată. Prin această căsătorie, soțul ei, Gheorghe Bibescu a devenit practic unul dintre cei mai importanți boieri ai țării. Și, prin extensie, un candidat cu foarte multe șanse la domnie. Șanse care s-au și concretizat, începând cu anul 1843, când boierul a devenit Vodă Gheorghe Bibescu, domnitorul Țării Românești.

Nevasta a adus zestre de un milion de lei, în aur

În anul 1842, Gheorghe Bibescu devenise candidat la domnie, alături de alți 35 de pretendenți. Soția lui era ținută sub supraveghere în palatul lor. Deja boala psihică se instalase și, aparent, așa cum ne relatează istoria, devenise incontrolabilă. Scrutinul desfășurat pe 20 decembrie 1842 la Mitropolie i-a dat câștig de cauză lui Gheorghe Bibescu, ce a devenit astfel domnitor al Țării Românești. Odată ce s-a văzut Vodă, boierul a fost gata să uite cum s-a îmbogățit din zestrea nevestei (aproximativ un miliard lei în aur) și a făcut un plan să scape de Joițica devenită o sursă de disconfort.

Nu de alta, dar deja pusese ochii pe altă domniță. Domnitorul a fost investit în ianuarie 1843, iar două luni mai târziu, în martie 1843 și-a „exilat” soția la „tratament” la Viena într-un stabiliment psihiatric.  În locul ei la Palatul Domnesc s-a instalat imediat frumoasa Maria Ghica (născută Văcărescu).

Vodă Bibescu și-a făcut amantă o femeie cu care era înrudit

Cei doi amanți erau rude, dar nu a contat nici acest detaliu și nici faptul că Maria era căsătorită cu Costachi Ghica, cu care avea și patru copii. Încă de tânără se visa prințesă, iar amantul Bibescu era omul care-i putea îndeplini dorința. Mai mult, Maria a cerut Divanului să-i acorde divorțul de soțul său, pe motiv de neînțelegeri în căsnicie, iar cum acesta a fost de acord, totul s-a rezolvat rapid.

La rândul lui, Vodă Gheorghe Bibescu a obținut divorțul civil de soția sa bolnavă psihic, însă, ca domnitor, avea nevoie și de „dezlegarea” din partea Mitropolitului Neofit, care afirma că, după canoanele bisericești, boala nu constituie motiv de divorț. Povestea s-a complicat și mai mult în momentul în care intervin consulii Franței și Rusiei, Billecocq și Dașkoff, primul susținând cauza Mitropolitului, iar al doilea cauza domnitorului.

Amanta a făcut lobby la Paris pentru divorțul iubitului

Femeie practică, Maria a plecat la Paris, ca să îi convingă pe superiorii lui Billecocq, să-l determine pe acesta să-și schimbe atitudinea sau chiar să-l schimbe cu alt consul mai binevoitor. În același timp, Zoe a fost mutată de Bibescu de la Viena la Paris și internată într-un azil, cu toată opoziția familiei.

Vodă merge chiar mai departe: voia să divorțeze, dar să rămână cu zestre fabuloasă a nevestei, astfel că propune un proiect de lege care-i dădea voie bărbatului să ipotecheze averea soției. Proiectul nu obține votul Adunării Obștești, astfel că Bibescu pune averea Joițicăi sub sechestru judiciar, temându-se ca nu cumva aceasta să fie revendicată de familia ei.

Trecând peste decizia mitropolitului, domnitorul se adresează Patriarhului din Constantinopol, care refuză și el să aprobe divorțul religios. La scurt timp acesta e schimbat însă, iar succesorul e mai îngăduitor, aprobând ambele divorțuri. În data de 20 septembrie 1845, Vodă Bibescu și amanta lui s-au căsătorit la Focșani (pentru că, la București, Mitropolitul a refuzat să oficieze cununia), nași fiindu-le Mihail Sturdza, domnul Moldovei, și soția sa Smaranda.

Răzbunarea Zoei Mavrocordat-Basarab

Bucuria Mariei nu a durat mult. În 1848, Gheorghe Bibescu a abdicat și a părăsit țara, cu Maria sa, stabilindu-se mai întâi la Viena și apoi la Paris.

Frumusețea femeii a făcut valuri. I-a cucerit pe celebrul pictor Carol Popp de Szathmari, pe prințul Albert, fratele regelui Prusiei, și pe marele compozitor Franz Liszt.

„Maria Ghica Văcărescu a fost una dintre cele mai frumoase femei ale vremii. Practic, oriunde se ducea, reuşea să întoarcă deopotrivă capetele bărbaţilor – din admiraţie, şi ale femeilor – din invidie. Nu se ştie cum au ajuns cei doi să fie împreună deoarece Gheorghe Bibescu nu era un bărbat prea arătos. Cert este că cei doi s-au iubit, Maria Văcărescu fiind amanta lui Bibescu vreme de aproape patru ani până ce să reuşească să se căsătorească”, scria profesorul Ion Ivaşcu.

La numai 43 de ani, Maria a murit la Paris, în 1859, bolnavă de cancer. Gheorghe Bibescu a trecut la cele veșnice tot în capitala Franței, în urma unui accident de trăsură, în 1872. Doar Zoe le-a supraviețuit ambilor, ea murind în anul 1892 și fiind îngropată în țară, la biserica Domnița Bălașa, dezvăluie Historia.ro.

Sursa foto: Wikipedia, Newsbv.ro,