Philip, duce de Edinburgh, conte de Merioneth şi baron de Greenwich, cunoscut şi sub numele Philip Mountbatten, s-a născut pe 10 iunie 1921 în Grecia, şi a deţinut titlul de prinţ al Greciei şi Danemarcei. Conform biografiei, acesta s-a născut pe masa din bucătărie din casa familiei din Mon Repos, în Corfu. Strămoșii săi erau un amestec de Grecia, Danemarca, Rusia și Prusia de partea tatălui său, iar bunica sa maternă, prințesa Victoria de Hesse, era nepoata reginei Victoria, făcându-l văr al treilea al Elisabetei a II-a.

Regele Constantin I era unchiul lui Philip, iar acesta împreună cu părinții săi, prințul Andrei și prințesa Alice, trăiau la curtea acestuia. Cu toate acestea, Grecia a fost cuprinsă de instabilitate politică și doar un an și jumătate mai târziu, familia a fost nevoită să fugă după ce Regele a fost exilat din propria țară în urma unei revolte militare.

În mișcările politice care au urmat, tatăl lui Philip, locotenent general în armata greacă, a fost acuzat de înaltă trădare după ce ar fi nesocotit un ordin și și-a abandonat postul cu regimentul său de cavalerie în fața atacului din timpul războiului greco-turc din 1919-1922.

„Ce vrei să spui prin -acasă-”

Familia a reușit să evadeze pe nava navală britanică HMS Calypso, iar nou-născutul prinț a fost dus în siguranță într-un pătuț fabricat faimos dintr-o cutie de fructe neutilizată. Au fost duși în Franța, unde s-au stabilit într-o suburbie din Paris, într-o casă împrumutată de mătușa sa bogată, prințesa George a Greciei și Danemarcei. De atunci, copilăria Ducelui a fost incredibil de neliniștită, deoarece nu a avut o casă permanentă. Ani mai târziu, când un reporter l-a întrebat ce limbă vorbește acasă, el a răspuns: „Ce vrei să spui prin -acasă-”?

La vârsta de opt ani, Philip a fost trimis la școala Cheam din Surrey timp de trei ani – dar s-a mutat în Germania, unde toate cele patru surori ale sale se căsătoriseră. Perioada sa în Germania s-a dovedit scurtă, căci s-a mutat înapoi în Marea Britanie și a fost trimis la Gordonstoun, un internat din Scoția. Școala de lângă Elgin, Scoția, a fost fondată de dr. Hahn, care a avut o influență profundă asupra prințului.

Unchiul său Dickie, Lord Mountbatten, unul dintre cei mai mari marinari ai Marii Britanii, a fost foarte interesat de progresul prințului. În timp ce era acolo, Philip a experimentat o altă serie de tragedii. Când avea 16 ani, sora sa Cecile, soțul ei și cei doi copii ai lor au fost uciși într-un accident de avion. 

Moartea unchiului său și înscrierea în Marina Regală 

Doar câteva luni mai târziu, unchiul și tutorele său, George Mountbatten, al doilea marchiz de Milford Haven, a murit brusc de cancer la vârsta de 46 de ani. Directorul german al lui Gordonstoun, Kurt Hahn, a fost cel care a dat vestea. „Durerea lui a fost cea a unui bărbat”, se spune că și-a amintit directorul său.

După ce a părăsit școala, Philip s-a alăturat Marinei Regale, începând la Colegiul Naval Regal Britannia, Dartmouth, în mai 1939 și a fost ales ca cel mai bun cadet. A rămas în Marina Regală și a servit pe mai multe nave – în primul rând pe HMS Ramillies – și a văzut serviciul activ împotriva forțelor germane, italiene și japoneze. Anul următor a devenit soldat.

În martie 1941, a fost ofițer de control al reflectoarelor pe cuirasatul HMS Valiant și a fost menționat în expediții pentru rolul său în bătălia de la Matapan împotriva flotei italiene. Ofițerul său comandant a spus: „Datorită vigilenței și aprecierii sale față de situație, am reușit să scufundăm în cinci minute două crucișătoare italiene cu arme de opt inch”. La scurt timp după aceea, i s-a acordat Crucea Grecească de Război a Valorii.

Întâlnirea care i-a schimbat viața 

De Crăciunul din 1943, Philip a mers cu vărul său, David Milford Haven, să stea la castelul Windsor. Prințesa Elisabeta, în vârstă de 17 ani atunci, l-a atras din prima clipă. După o vizită ulterioară la Windsor în iulie, Philip i-a scris Reginei despre sentimentele sale. 

La sfârșitul acelei veri, regina l-a chemat la Balmoral timp de trei săptămâni să petreacă timp împreună. Probabil în timpul acestei sărbători a cerut-o de nevastă. Regele a fost de acord în principiu să lase cuplul să se căsătorească, dar a vrut ca aceștia să aștepte până când Elisabeta va avea 21 de ani. 

Tatăl reginei Elisabeta nu l-a plăcut inițial. Avea să devină cel mai lung consort regal din istoria Marii Britanii

Regele George al VI-lea nu l-a plăcut inițial, considerând că Philip este prea „aspru, prost educat, incult și probabil că nu va fi fidel”. Însă după ce l-a cunoscut mai bine, George al VI-lea i-a apreciat maniera directă, umorul și dragostea pentru natură. Prințul Philip s-a căsătorit cu Elisabeta când avea 26 de ani, iar atunci pierduse practic toate reperele care ne leagă pe ceilalți de copilărie și ne dau identitate.

După sfârșitul celui de-al doilea război mondial, Philip și-a încheiat cariera navală activă în iulie 1951 și apoi a început să se concentreze asupra activității sale în sprijinirea reginei după urcarea ei la tron ​​în 1952. El a devenit, de asemenea, cel mai bine cunoscut pentru fondarea schemei Duke of Edinburgh Award, patru ani mai târziu, în 1956. Acesta este un premiu pentru realizările tinerilor care se oferă  acum în peste 140 de țări.

Avea să fie cel mai lung consort regal din istoria Marii Britanii, dar și un adevărat sprijin pentru regină. „El a fost, pur și simplu, forța mea și a rămas în toți acești ani.” Acestea au fost cuvintele reginei Elisabeta a II-a, în timp ce ea și-a descris soțul la aniversarea nunții de aur din 1997. Deși relația lor de 73 de ani încoace nu a fost întotdeauna simplă, aceasta rămâne totuși cea mai mai longevivă căsătorie monarhică britanică din istorie.

Foto: Facebook, Daily Mail

A murit Prințul Philip. Regina și Casa Regală sunt în doliu