Simona Ionescu / Redactor Șef
Prințul Harry relatează despre un spectacol ce a avut loc în grădina Palatului Buckingham, susținut de cei mai doriți muzicieni ai secolului. Paul McCartney a cântat „Her Majesty”. Iar de pe acoperișul palatului, Brian May a interpretat „Got Save the Queen”.
„Ce miraculos că bunica era atât de modernă încât să permită și chiar să savureze toată această muzică rock. Așezat exact în spatele ei, nu m-am putut abține să nu gândesc acest lucru. Văzând-o cum bate din picior și cum se leagănă în ritmul muzicii, îmi venea să o îmbrățișez deși nu am făcut-o, firește”, scrie Harry în cartea sa. Și vine cu precizarea că în familia regală „nici nu se punea problema” unei îmbrățișări pentru că „nu o făcusem niciodată și nici nu-mi imaginam vreo împrejurare în care un astfel de gest putea fi privit cu bunăvoință”.
Legat de îmbrățișările din intimitatea familiei regale, prințul Harry a ținut să amintescă faptul că, la un moment dat, circula o poveste celebră despre cum mama lui, prințesa Diana, încercase să o îmbrățișeze pe bunica lui regina.
„Fusese mai degrabă o tentativă de a o îmbrățișa decât un gest în sine, dacă e să ne luăm după spusele martorilor. Bunica s-a retras ca să evite contactul și momentul s-a încheiat stânjenitor. S-au evitat priviri și s-au murmurat scuze. Ori de câte ori încercăm să-mi imaginez scena aceasta mă duceam cu gândul la un hoț de buzunare surprins asupra faptului sau la un jucător de rugby placat de adversar”.
Este neîndoielnic că prințul Harry a suferit și în copilărie și în adolescență, când a rămas fără mama sa, după afecțiunea membrilor familiei. Rememorând momentul în care și-a văzut bunica legănându-se pe acordurile rock ale lui Brian May, el scrie că Regina Elisabeta a fost o mamă care și-a lăsat mereu copiii la urmă, înainte fiind îndatoririle impuse de Coroană. Ea îl lăsa pe prințul Charles, tatăl său, în grija bonei și pleca în turneu.
Când Charles avea cinci sau șase ani „bunica l-a lăsat și a plecat într-un turneu regal care a durat mai multe luni. Iar când s a întors i-a oferit o strângere fermă de mână”, a povestit Harry. Nu l-a uitat nici pe bunicul Phillips despre care scrie că nu l-a văzut prea des pe băiatul său Charles în primii câțiva ani de viață, fiindcă era ocupat cu călătoriile.
Harry revine la concertul de la palat, unde își însoțise bunica. Spune că o privea fascinat cum dădea din cap în ritmul muzicii și bătea din picior, fără să dea semne de oboseală.
„Brusc, m-am uitat mai atent. Am observat că avea ceva în urechi. Ceva din aur? (…) M-am aplecat spre ea. Poate că ce vedeam în urechi nu era tocmai aur. Nu, poate că era mai degrabă ceva galben. Da. Dopuri de urechi galbene. Am plecat privirea în poală și am zâmbit. Când am ridicat din nou capul, am privit vesel cum bătea ritmul unei muzici pe care nu o auzea sau poate o muzică pe care găsise o modalitate inteligentă și subtilă de a obține la distanță. De a o controla. Atunci mi-am dorit mai mult ca oricând să-mi îmbrățișez bunica”, a mai scris prințul Harry.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
