Fondat de fierari din Lucca, satul Fabbriche di Careggine din Italia a fost inundat în 1946 pentru a face loc unui baraj hidroelectric construit de compania ENEL, iar cei 146 de locuitori au fost relocați în Vagli Sotto. Deși scufundat, satul a rămas intact, cu case de piatră, o biserică romanică, un pod cu trei arce și un cimitir, conservat ca o capsulă a timpului sub 34 de milioane de metri cubi de apă.

Ultima dată, satul din Italia a reapărut în 1994

Reaparițiile sale rare, ultima în 1994, au atras milioane de turiști, transformând Fabbriche di Careggine într-un simbol al sacrificiului și frumuseții pierdute. Fabbriche di Careggine a fost fondat în jurul anului 1270 de o comunitate de fierari din Brescia și Bergamo, atrași de resursele de fier din Alpii Apuani.

Satul, situat în valea râului Edron, în provincia Lucca, a prosperat datorită meșteșugului fierului, devenind un centru important pentru metalurgie.

În 1755, ducele de Modena, Francesco III d’Este, a acordat privilegii fiscale și scutiri de serviciu militar, stimulând economia locală, conform Spellbinding Italy. Via Vandelli, o rută comercială istorică ce lega Modena de Massa, trecea prin sat, facilitând comerțul.

Satul avea 31 de case din piatră și o biserică dedicată Sfântului Teodor

Cu 31 de case din piatră, o biserică romanică dedicată Sfântului Teodor, un pod cu trei arce și un cimitir, satul Fabbriche di Careggine era o comunitate mică, dar vibrantă. În secolul al XIX-lea, declinul industriei fierului a transformat satul într-unul agricol, iar la începutul secolului al XX-lea, exploatarea marmurei din zonă a revitalizat economia.

În 1941, lucrurile au luat însă o întorsătură neașteptată. Compania energetică SELT-Valdarno a decis construirea unui baraj hidroelectric pe râul Edron pentru a genera energie și a crea o rezervă de apă în caz de incendii.

Între 1947-1953, barajul de 92 de metri înălțime a fost finalizat, iar cei 146 de locuitori au fost evacuați și relocați în Vagli Sotto, un sat nou construit pentru a imita structura celui original. Casele, biserica, podul și cimitirul nu au fost demolate, ci abandonate, fiind inundate treptat sub 34 de milioane de metri cubi de apă.

La ultima apariție, se vedea încă fresca interioară a bisericii

Procesul a fost traumatizant pentru comunitate, localnicii fiind extrem de îndurerați pentru că au fost obligați să-și părăsească casele și mormintele celor dragi. Lago di Vagli este drenat ocazional pentru întreținerea barajului, dezvăluind ruinele bine conservate ale satului. Aceste momente au avut loc doar de patru ori: în 1958, 1974, 1983 și 1994.

Cea mai notabilă reapariție a fost în 1994, când peste un milion de turiști au vizitat Fabbriche di Careggine, atrași de casele de piatră, biserica Sfântul Teodor cu clopotnița sa pătrată și podul arcuit, acoperite de un strat de mâl. „Ca un miraj, satul scufundat apare în mijlocul unui peisaj lunar,” scria un martor ocular citat de My Travel in Tuscany.

Imaginile din 1994, publicate în presa italiană și internațională, au arătat case fără acoperișuri, dar cu pereți intacți, și biserica romanică, a cărei frescă interioară era încă vizibilă. Reapariția a fost un moment emoționant pentru foștii locuitori, care au recunoscut locurile copilăriei, dar a devenit și o atracție turistică majoră.

„Când iese din nou satul?”

În 2021, reapariția satului era din nou planificată. Autoritățile locale și compania ENEL au anunțat intenția de a goli lacul, iar vestea s-a răspândit rapid. Se aștepta ca evenimentul să aducă mai mulți vizitatori decât în 1994. Din păcate, planurile au fost amânate din motive tehnice și administrative.

A mai avut loc o încercare în 2023, dar nici atunci nu s-a finalizat, însă interesul pentru Fabbriche di Careggine nu a scăzut niciodată. Oamenii continuă să întrebe „Când iese din nou satul?”, iar în presa italiană apar anual articole speculative despre viitoarea „reîntoarcere”.

Sursă foto: news.sky.com

 

Citiți și: 

Setenil de las Bodegas, satul unic în lume. Casele locuitorilor sunt construite sub stânci