1. În Setenil de las Bodegas din Spania, casele reprezintă un exemplu remarcabil de arhitectură bioclimatică, combinând tradiția cu sustenabilitatea. Temperatura în casele construite sub stânci este constantă, de 18-19 grade Celsius, fără a necesita sisteme moderne de încălzire sau răcire.

Casele au fost ridicate prin tehnica arhitecturală troglodită

La prima vedere, imaginea unui sat unde casele par să se contopească cu piatra, pare desprinsă dintr-un film. Dar în acest loc unic în lume, omul și stânca s-au îmbrățișat și trăiesc în armonie de secole. Casele, magazinele și cafenelele sunt construite prin extinderea cavernelor naturale sau prin adăugarea unor fațade simple, folosind stânca drept perete sau acoperiș.

Această tehnică arhitecturală, numită troglodită, datează din perioada preistoriei, dovezile arheologice din peșterile din zonă indicând o prezență umană acum peste 25.000 de ani. Specialiștii spun că în perioada maură, această practică s-a dezvoltat, stâncile oferind protecție și condiții ideale pentru locuit. Așa s-au născut casele, care par o „extensie a pământului însuși”.

Inerția termică, secretul confortului natural

Unul dintre cele mai remarcabile aspecte ale caselor din Setenil este capacitatea lor de a menține o temperatură constantă de 18-19°C pe tot parcursul anului, fără sisteme de încălzire sau răcire. Această performanță se datorează inerției termice a stâncii, care acționează ca un izolator natural.

„Stâncile groase mențin interioarele răcoroase vara și calde iarna, iar ferestrele mici reglează temperatura în mod natural”, susțin specialiștii. În perioada verii, când temperaturile depășesc constant 40 de grade Celsius, în case e răcoare, în timp ce iarna, stânca păstrează căldura acumulată și oferă un microclimat ideal.

Istoria satului unic în lume

Istoria satului Setenil de las Bodegas se întinde din epoca romană până în perioada medievală. Numele „Setenil” provine din latinescul septem nihil (de șapte ori nu), referindu-se la cele șapte asedii eșuate ale creștinilor împotriva maurilor, castelul din sat fiind cucerit abia în 1484 de către regii catolici.

Castelul Nazari, din care mai există doar Turnul Homenaje și Biserica Nuestra Señora de la Encarnación, construită în secolul al XV-lea, sunt mărturii ale acestui trecut tumultuos.

În Evul mediu, în pivnițele subterane se stocau alimente și vin

Pe de altă parte, denumirea „de las Bodegas” arată importanța pivnițelor subterane, folosite încă din Evul Mediu pentru stocarea vinului, a uleiului de măsline și a altor produse agricole.

Chiar dacă viile din zonă au fost devastate de filoxera în anii 1860, tradiția culinară a rămas vie, satul fiind renumit pentru chorizo, morcilla, ulei de măsline și dulciuri tradiționale. Festivaluri precum Semana Santa și Feria de Setenil atrag turiști dornici să descopere cultura și frumusețea locului.

Citiți și:

Burano, un curcubeu pe apă. Legenda satului unde fiecare casă are altă culoare