Specialiștii, preocupați de struții „care se ascund cu capul în nisip”. Mitul trebuia lămurit

Stau sau nu struții cu capul în nisip? Specialiștii spun că acesta e doar un mit care s-a transmis din vechime. Iată câteva lucruri pe care nu le știați despre cei mai rapizi alergători din lume.

Cea mai mare pasăre de pe pământ

Familia struților, deși este adesea privită ca un grup omogen, cuprinde de fapt două specii distincte, fiecare cu propriile caracteristici și preferințe de habitat. E vorba de struțul comun, care trăiește în Africa subsahariană, este cel mai răspândit dintre cele două specii, o pasăre superbă cu un penaj alb-negru.

Fratele lui, struțul somalez locuiește în Cornul Africii și se caracterizează  prin gâtul și coapsele de culoare gri-albastră. Cu o înălțime de până la 2,8 metri și o greutate care ajunge până la 156 de kilograme, struțul este cea mai mare pasăre de pe pământ.

Struții nu pot zbura, dar aleargă foarte repede

Din cauza mărimii și volumului lor, struții nu sunt capabili să zboare. Inițial, la fel ca toate păsările, struții descind din strămoși zburători. Cu toate acestea, de-a lungul a milioane de ani, pe măsură ce aceste păsări s-au adaptat la savanele și pajiștile deschise din Africa, zborul a devenit mai puțin crucial pentru supraviețuire și mai mult o povară.

Acest lucru a dus la reducerea dimensiunii aripilor și la dezvoltarea picioarelor lor robuste. Struții sunt speciali printre păsări pentru că au doar două degete la fiecare picior, o trăsătură cunoscută sub numele de didactilism. Această trăsătură îi deosebește de majoritatea celorlalte păsări, care au de obicei trei sau patru degete. Degetul principal este prevăzut cu o unghie robustă, asemănătoare unei copite.

Masculii dansează pentru doamnele lor

Struții trăiesc în stoluri de aproximativ 12 indivizi, adunări sociale care îi ajută să se protejeze de prădători și le oferă oportunități pentru căutarea de hrană în cooperare. În mod obișnuit, aceste grupuri sunt conduse de un mascul dominant și de o femelă principală, sub care se află alte câteva femele care formează o ierarhie. Ritualurile de împerechere ale struților implică dansuri și comportamente elaborate. În timpul sezonului de împerechere, struțul mascul execută un dans complicat.

El alternează mișcările de bătaie a aripilor și de măturare, cuplate cu acțiuni de scufundare și de înclinare. Acest spectacol vizual își prezintă forța și vitalitatea potențialelor partenere. În plus, penajul masculului, cu pene negre și albe îndrăznețe, devine mai vibrant în această perioadă, ceea ce îi sporește atractivitatea.

Produc cele mai mari ouă din lume

Oul de struț iese în evidență prin mărimea și amploarea sa, fiind cel mai mare ou al unei păsări. În medie, un ou de struț măsoară aproximativ 15 centimetri în lungime și 13 centimetri în diametru și cântărește aproximativ 1,4 kilograme. Adică vreo 24 de ouă de găină… Grosimea cojii unui ou de struț este, de asemenea, impresionantă. Cu o grosime de aproximativ 3 milimetri, aceasta este atât de rezistentă încât un om poate sta pe ea fără să o spargă.

Struții au o lovitură letală

Deși sunt cunoscuți pentru viteza lor, struții sunt experți în a se apăra folosind picioarele sale puternice. Aceștia pot da lovituri de picior devastatoare, care pot descuraja chiar și cei mai înfricoșători prădători. Atunci când este asociat cu ghearele sale ascuțite, struțul are o lovitură atât de puternică, încât poate să rănească sau să ucidă lei.

Nu își îngroapă capul în nisip

Contrar credinței populare, struții nu-și îngroapă capul în nisip pentru a face invizibili pentru prădători. Bineînțeles că acest lucru nu se întâmplă. În realitate, struții au o poziție defensivă interesantă care ar fi putut contribui la această concepție greșită. Atunci când sunt amenințați și nu pot fugi, aceștia încearcă să se camufleze, întinzându-se pe jos și întinzându-și gâtul. De la distanță, acest lucru poate crea iluzia că și-au îngropat capul în nisip. Legenda cu îngropatului capului în nisip a pornit, se crede, de la Pliniu cel Bătrân, care a scris despre struți că „își imaginează, cu capul și gâtul băgate în tufiș, că tot corpul le rămâne ascuns.”