Simona Ionescu / Redactor Șef
Leonardo da Vinci, geniul Renașterii italiene a plecat într-o lume mai bună la vârsta de 67 de ani. Cum s-au desfășurat ultimele zile din viața primului pictor, arhitect și inginer al regelui.
Ultima parte a vieții lui Leonardo da Vinci începe la Roma, în 1513, unde a găsit noi patroni. Giovanni de’ Medici (al familiei Medici din Florența) devenise Papa Leon al X-lea, iar curtea sa căuta artiști și arhitecți. În perioada petrecută la Roma, Leonardo nu a acceptat nicio nouă comandă de pictură. În schimb, se spune spune că s-a concentrat pe îmbunătățirea picturilor pe care le adusese cu el de la Milano. De asemenea, a acceptat lucrări de inginerie pentru curte, cum ar fi drenarea mlaștinilor și proiectarea unei monetării de monede.
Dar a stat puțin la Roma, pentru că s-a certat cu oamenii care lucrau pentru el și cu cei despre care credea că îi copiau ideile. De asemenea, Papa i-a ordonat să nu mai facă disecții, limitându-i studiile de anatomie. Deoarece nu producea picturi, a pierdut favoarea familiei Medici și a decis să își găsească un alt loc de muncă.
O altă sursă de disconfort pentru Leonardo era faptul că nu avea prieteni la Roma. Ceilalți artiști de acolo, în special Michelangelo, îl vedeau ca pe un concurent, iar singurul său prieten din oraș a fost arhitectul Donato Bramante, care a murit în 1514).
În 1516, Leonardo și Francesco s-au mutat în Franța. Alături de ei s-a alăturat Battista de Vilanis, un nou servitor de care Leonardo se atașase. Pe drum, grupul s-a despărțit de Salai (ucenicul și muza lui Leonardo). Salai s-a mutat la proprietatea lui Leonardo din Milano, o podgorie pe care Ludovico Sforza i-o dăduse ca plată pentru o anumită muncă, unde acesta și-a construit mai târziu o casă.
L-a vizitat pe Leonardo de câteva ori în Franța, dar nu au mai locuit niciodată împreună. Mutarea lui Leonardo de la Roma în Franța s-a datorat regelui Francisc I, care, în 1515, l-a invitat pe Leonardo la curtea sa.
Francisc admira Renașterea italiană, și în special pe Leonardo, și dorea să aducă această revoluție culturală în Franța. Se crede că Francisc ar fi fost patronul perfect pentru ultimii ani ai lui Leonardo.
Cei doi au împărtășit o curiozitate vastă și s-au învățat reciproc ceea ce știau. Francisc nu și-a condiționat stipendiul de picturi sau alte lucrări și l-a lăsat pe Leonardo să lucreze la proiectele care îl interesau, cum ar fi evenimentele de la curte și lucrările de inginerie. Se aude că cei doi au ajuns prieteni, iar regele își construise un pasaj subteran între castelul său și casa lui Da Vinci pentru a-l putea vizita și a sta la povești.
În fatidica zi de 2 mai 1519, Leonardo da Vinci a încetat din viață. Unii cercetători spun că ar fi căpătat o paralizie a mâinii drepte, ceea ce astăzi s-ar datora unui atac cerebral. În plus, relatările istorice au arătat că celebrul pictor ar fi suferit de mai multe probleme de sănătate în ultimii ani. De asemenea, a suferit de o leziune a nervului ulnar, din cauza căreia mâna dreaptă i-a paralizat.
Norocul lui a fost că era ambidextru, așa că a continuat să picteze cu stânga, dar parcă nu mai era el. Când a aflat că artistul lui preferat s-a stins din viață, regele Francisc a plâns. Cu câteva săptămâni înainte de moarte, Leonardo da Vinci și-a scris testamentul, în prezența prietenului său cel mai bun, Francesco Melzi și a cinci martori. A lăsat cu limbă de moarte să fie îngropat la biserica Saint-Florentin.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
