Simona Ionescu / Redactor Șef
Se spune adesea că un președinte al Americii trebuie să treacă „testul berii” pentru a câștiga alegerile, adică trebuie să fie genul de persoană alături de care ți-ar plăcea să bei o bere. Mulți dintre acești președinți se potrivesc acestui criteriu, cunoscuți ca petrecăreți de frăție și băutori de cocktailuri desăvârșiți.
Foștilor președinți ai SUA Thomas Jefferson și Franklin D. Roosevelt le plăceau câteva băuturi și erau de-a dreptul amuzanți atunci când nu erau în timpul serviciului. La celălalt capăt se află președinții a căror dependență de alcool dă de gândit. Distrugându-și viețile și ficatul, oameni precum Ulysses S. Grant și Franklin Pierce, și-au văzut reputația politică grav pătată datorită abuzului de alcool.
Al doilea președinte al Americii, John Adams a realizat multe lucruri înainte și în timpul președinției sale, iar sursele spun că e posibil să fi făcut asta în timp ce era foarte puțin beat. Adams avea o pasiune pentru băutură, dar îi plăcea în special cidrul tare, pe care l-a descris odată ca fiind „răcoritor și salubru”.
Se crede că a deprins obiceiul de a-l bea la Harvard și i-a plăcut atât de mult încât l-a păstrat tot restul vieții. Atunci când se pregătea să plece în Franța cu fregata americană Boston, Adams și-a scris o listă de bagaje care includea: un butoi de rom, un butoi de Madeira și patru duzini de sticle de Porto.
În timpul primului Congres Continental, Adams a fost, de asemenea, în stare de ebrietate. I-a spus soției sale: „Mergem la Congres la ora nouă și stăm acolo, foarte implicați până la ora trei după-amiaza, apoi mergem la cină cu unii dintre nobilii din Pennsylvania la ora patru și ne ospătăm cu zece mii de delicatese și stăm să bem Madeira, claret și burgundy până la șase sau șapte.”
Martin Van Buren și-a dezvoltat reputația de a ține cu adevărat la băutură. Perioada în care a fost președinte a fost marcată de o serie de dezastre, cum ar fi problemele financiare din 1837 și Traseul Lacrimilor și poate că din acest motiv a avut mare nevoie de o băutură în majoritatea timpului.
Ca urmare a pasiunii sale pentru băutură, a fost poreclit „Blue Whiskey Van”. Pe de altă parte, Van Buren pare să fi reflectat asupra pericolelor alcoolismului și, odată, și-a avertizat fiul într-o scrisoare că „ceea ce tu poți considera o indulgență inocentă și inofensivă îți va lua ani de zile pentru a o depăși în opinia publică”. Van Buren a băut atât de mult vin, porto și Madeira, încât la 50 de ani avea deja un caz grav de gută.
Președintele George W. Bush a renunțat definitiv la băutură, după ani de abuz de alcool și comportament care nu-i făcea cinste. Deși este discutabil dacă Bush a avut sau nu o dependență de alcool, cu siguranță a băut foarte mult, iar acest lucru i-a adus dezaprobarea prietenilor și a familiei.
Obiceiurile de băutură ale lui Bush provin din timpul facultății de la Yale, unde era cunoscut ca băiat de frăție bețiv, nicidecum pentru rezultatele sale academice. Unii dintre prietenii lui Bush au mărturisit că fostul președinte era un băutor înrăit, care nu se putea opri odată ce începea.
La un moment dat, Bush a fost tras pe dreapta pentru conducere sub influența băuturilor alcoolice și a primit și o amendă. Lucru care a fost aflat de presă în timpul campaniei sale pentru președinție în 2000. Spre deosebire de unii președinți beți, însă, Bush a decis că trebuie să se schimbe. La vârsta de 40 de ani, după ce a devenit din ce în ce mai religios, Bush a renunțat definitiv la băutură după ce s-a trezit într-o dimineață atât de mahmur că s-a speriat.
Despre Thomas Jefferson se știe că era obsedat de vin și de colecționarea acestui, și a scris pagini nesfârșite de note pe această temă. De-a lungul vieții sale, Jefferson a cumpărat sute de sticle, iar în ocaziile în care a rămas fără, era foarte supărat. În 1815, de exemplu, i-a scris unui negustor de vinuri: „Dezamăgirile în procurarea de provizii m-au lăsat, în cele din urmă, fără o picătură de vin.
Prin urmare, trebuie să vă rog să-mi trimiteți un sfert de butoi din cel mai bun pe care îl aveți… vinul a devenit, din cauza obiceiului îndelungat, un produs indispensabil pentru sănătatea mea, care suferă acum din cauza nefolosirii lui”.
Credea cu tărie că moda de a bea vinuri ușoare de tip francez ar trebui încurajată pentru a-i împiedica pe americani să bea vinuri mai grele, precum Madeira. În acest scop, și-a petrecut cea mai mare parte a vieții încercând să cultive diverse soiuri de viță-de-vie pe proprietatea sa de la Monticello, visând că, într-o bună zi, acest lucru va prinde contur.
Primul președinte al Americii a stabilit standardul pentru consumul excesiv de alcool pentru fiecare președinte de după el. În punctul culminant al convenției constituționale din 1787, George Washington a dat o petrecere împreună cu alte 55 de persoane și a plătit la bar 45 de galoane de alcool, ceea ce însemna în anul 2018 mai mult de 15.400 de dolari.
Nota de plată a inclus 54 de sticle de Madeira, 60 de sticle de claret, 22 de sticle de porter, 12 sticle de bere, opt cidre și șapte boluri de punch, suficient pentru ca toți cei prezenți să aibă câte câteva sticle de vin fortifiat, plus un supliment.
Sursă foto: www.grunge.com
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
