Simona Ionescu / Redactor Șef
Având în vedere cea mai recentă descoperire cercetată în Nevada, se pare că uriașii chiar au trăit pe pământ. Arheologii au de aproape un secol dovezi palpabile, pe care continuă să le cerceteze. Una din dovezi sunt niște sandale de dimensiuni exagerat de mari, care prezintă urme certe de purtare. Arheologii investighează existența unui grup de oameni giganți, dispăruți cu mult timp în urmă, care ar fi avut o înălțime de până la 10 metri și care au trăit în peșteri din sud-vestul SUA.
Cranii umane supradimensionate, sandale de aproape 40 de centimetri lungime și amprente palmare neobișnuit de mari au fost descoperite în timpul săpăturilor din interiorul unei peșteri din Lovelock, Nevada, încă din 1911. Chiar dacă a trecut mai bine de un secol de atunci, subiectul a continuat să stârnească curiozitatea oamenilor de știință și a publicului.
Poveștile despre acești „giganți din Lovelock” se regăsesc în legendele americanilor nativi. Acestea povestesc despre un trib brutal de invadatori „uriași”, cu pielea „palidă” și părul roșu care au purtat război împotriva triburilor locale, înainte de a fi în cele din urmă capturați într-o peșteră și exterminați.
Potrivit arheologilor, povestea este probabil o exagerare a faptelor sau chiar o invenție directă – dar unele dintre dovezi despre existența uriașilor continuă să suscite interesul, adâncind misterul existenței lor. Totul a început când un grup de mineri au descoperit pentru prima dată rămășițe umane de dimensiuni anormal de mari, în 1911.
Ei căutau guano, excremente ale păsărilor sau liliecilor, care a fost mult timp o sursă valoroasă de îngrășământ natural și un ingredient important în prepararea prafului de pușcă. Dar, pe măsură ce săpau tot mai adânc în guano, minerii au găsit mai mult decât căutau: peste 60 de schelete umane. Între acestea, unele de dimensiuni șocante, cu o înălțime între șapte și opt metri înălțime.
„Una dintre marile sale descoperiri a fost un schelet, găsit la aproximativ douăzeci de mile sud de Lovelock, Nevada, arătând că corpul avea exact șapte picioare și șapte inci înălțime (n.r. adică 2,34 m)”, se arată în biografia din 1935 a lui John T. Reid, un inginer minier care a lucrat în Lovelock. „Este unul dintre „oamenii uriași” ai unei rase antice ale cărei schelete au fost dezgropate în Nevada Centrală”, a mai notat acesta.
Chiar dacă scheletul la care se face mențiunea nu era de 10 metri, și nici de opt, înălțimea lui e total neobișnuită pentru nativii din zonă, oameni mai degrabă scunzi. Nu există dovezi ale acestei descoperiri, dar excavarea ulterioară peșterii, între 1912 și 1924, a dezvăluit mii de artefacte. Multe dintre aceste descoperiri au fost coșuri, fluiere, vârfuri de săgeți și obiecte ceremoniale sculptate în forme de animale.
Dar au existat și unele descoperiri extrem de ciudate, inclusiv sandale gigantice care păreau să fi fost purtate. Acești pantofi cu talpa de aproximativ 40 de centimetri lungime, s-ar traduce aproximativ într-un pantof european mărimea 52. Datarea cu radiocarbon a arătat mai târziu că rămășițele umane și materialul vegetal din peșteră au variat între 2030 î.Hr. și 1218 î.Hr.
O altă descoperire ciudată a fost o amprentă de palmă gravată aparent în piatră, care părea de două ori mai mare decât o mână umană medie. Rapoarte privind săpăturile în zonă după anul 1931 menționează schelete ale unor oameni înalți de 2,5 până la 3 metri înălțime. Unii dintre ei aveau părul roșu, un contrast puternic față de tribul local amerindian Paiute.
Deși existența uriașilor poate rămâne un mister, tradiția orală oferă unele indicii. Triburile Paiute native în zonă spun povești despre un grup barbar numit Si-Te-Cah, un grup care s-a mutat acolo acum 3.000 de ani. Potrivit mitologiei Paiute, Si-Te-Cah au început să poarte război împotriva lor și a vecinilor lor – și aveau părul roșu.
Și relatările conchistadorului spaniol Pedro Cieza de León din secolul al XVI-lea confirmă existența unui grup feroce și misterios de barbari cu părul roșu. El a cules o poveste din Peru despre o rasă de oameni uriași care „au venit pe mare în plute de trestie după felul bărcilor mari. Unii dintre bărbați erau atât de înalți încât, de la genunchi în jos, erau la fel de mari ca lungimea unui om obișnuit”. Această poveste este pusă în concordanță cu nativii peruani care au traversat lacul Titicaca în bărci țesute din stuf.
View this post on Instagram
Potrivit legendelor Paiute, triburile native s-au unit în cele din urmă pentru a lupta împotriva Si-Te-Cah. În final au reușit să îi determine pe dușmani să intre într-o peșteră, apoi, după ce i-au înghesuit acolo, au tras cu săgeți asupra lor și, în final, au aprins un mare foc la gura peșterii. Astfel, unii dintre invadatori au fost uciși de săgeți, unii de foc, iar alții au murit prin asfixiere din cauza fumului. Conform poveștii, toți Si-Te-Cah au fost uciși în acea luptă finală. Secolul trecut, arheologii care au cercetat peștera de la Lovelock au găsit dovezi arheologice ale unui incendiu de mari proporții la gura ei.
Totuși, unii istorici au explicații diferite pentru aceste dovezi istorice, arată Daily Mail. În primul rând, rămășițele umane ale „uriașilor” ar fi putut fi doar oameni foarte înalți, potrivit unui studiu al Universității din Nevada, care a arătat că măsurătorile scheletelor păstrate arată că aveau doar aproximativ 2 metri înălțime, nu opt sau 10. Istoricii au mai subliniat că îmbătrânirea în condiții deșertice poate transforma părul întunecat în roșu, explicând astfel craniile pe care se disting șuvițele roșiatice.
Mai mult, istoricul Adrienne Mayor a scris în cartea sa Fossil Legends of the First Americans că antreprenorii locali ar fi putut pur și simplu să exagereze dimensiunea rămășițelor umane pentru a stimula turismul în regiune. Muzeul de istorie din Winnemucca, Nevada găzduiește în prezent multe dintre artefactele găsite în peștera Lovelock, printre care și sandalele gigantice.
Surse foto: Pixabay, Instagram, Reddit
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
