Locuri înfricoșătoare unde nu ar trebui să calce picior de om (I)

Chiar și pentru pasionații de senzații tari, aceste locuri pot fi cu adevărat înfricoșătoare. Unde nu ar trebui să ajungeți niciodată, nici măcar în trecere.

Poveștile de călătorie pot fi uneori mai interesante dacă trăiți lucruri cu adevărat inedite. Dar când vine vorba de locuri bântuite, spectacole cu fantome, s-ar putea să nu le uitați prea ușor. Dacă totuși aveți nevoie de puțin mister și aveți inima tare, trebuie să știți care sunt locurile care sperie pe oricine.

Plaja Changi Beach, bântuită și acum de fantome

Situată în extremitatea nordică a orașului Changi, în Singapore, plaja Changi este populară printre localnici ca loc de întâlnire pentru picnicuri în familie. În ciuda împrejurimilor sale senine și liniștite, se spune că plaja este bântuită de trecutul său sinistru. Și asta pentru că a fost loc de exterminare pentru japonezi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Localnicii au raportat adesea că au auzit plânsete și țipete misterioase și au văzut pete de sânge pe nisip. Ba chiar și cadavre fără cap plimbându-se pe malul apei.

Misterul lacului Anjikuni

În nordul îndepărtat al Canadei, lacul Anjikuni poate fi un loc deloc ospitalier. Acoperit de zăpadă și gheață timp de jumătate de an, lacul face parte dintr-un șir de căi navigabile pe care inuiții locali le foloseau pentru a-și susține comunitățile prin pescuit și comerț.

Mai multe sate existau de-a lungul malurilor lacurilor, unde locuiau inuiții și erau un punct de odihnă binevenit pentru vânătorii de blănuri care înfruntau nordul îndepărtat pentru a vâna castori și caribu. Dar, în 1930, s-a întâmplat ceva cu unul dintre aceste sate, care rămâne un mister până în ziua de azi. Un reporter de știri din The Pas, Manitoba, a relatat despre o mică comunitate de inuiți de pe coasta lacului Anjikuni în 1930.

Satul care a dispărut

Joe Labelle, un vânător de blănuri canadian, se plimba pe lângă lacul Anjikuni, în Teritoriile de Nord-Vest ale Canadei, într-o zi geroasă de noiembrie 1930. El a intrat în sat în căutarea unei locuințe, după ce a aflat de existența unei așezări inuite în apropiere, dar l-a găsit complet pustiu. Orice s-ar fi întâmplat i-a luat pe săteni complet pe nepregătite. În timpul căutării sale, a descoperit haine incomplete, cu ace încă în ele, precum și mâncare atârnată deasupra unor focare, dar nicio urmă de violență sau de conflict care ar fi putut explica absența oamenilor.

Descoperire șocantă la marginea satului

Mergând prin sat, Labelle a găsit șapte câini de sanie încă legați de stâlpii lor: toți muriseră de foame. Acești câini ar fi fost esențiali pentru supraviețuirea comunității și ar fi fost aproape de neconceput să-i lase în urmă. Dar apoi, la marginea satului, Labelle a găsit ceva și mai înfiorător. Un mormânt uman fusese dezgropat recent.

Pentru că pietrele care înconjurau mormântul erau netulburate, Labelle a recunoscut că nu putea fi vorba de un animal. Un om făcuse asta. El a informat Poliția Călare din Nord-Vest, care a demarat o anchetă în cazul disparițiilor. Dar nimeni din sat nu a fost localizat vreodată: a fost ca și cum ar fi dispărut în aer. Acest mister a rămas nerezolvat și în aceste zile…

Hotel del Salto, un loc bântuit

Cu mulți ani în urmă, Kate Morgan, o tânără drăguță de douăzeci și ceva de ani, s-a cazat singură la hotel sub numele de „Lottie A Bernard” din Detroit. Cinci zile mai târziu, Kate a fost găsită moartă pe o scară exterioară a hotelului care ducea spre plajă. Avea o rană prin împușcare la cap, despre care medicul legist din comitatul San Diego a stabilit mai târziu că a fost autoprovocată (această constatare încă mai suscită un oarecare scepticism). Spiritul lui Kate pare să fi rămas Hotelul del Salto, unde bântuie fosta ei cameră de oaspeți.

Dar fantoma acesteia a fost văzută și în întreaga stațiune și alte terenuri. Așa cum este descrisă în cartea publicată de hotel „Beautiful Stranger: The Ghost of Kate Morgan and the Hotel del Coronado”, Kate este o fantomă relativ inofensivă. „În general, ea își limitează activitatea la apariții trecătoare și la năzbâtii inexplicabile. … Oaspeții din camera lui Kate raportează orice, de la brize care vin de nicăieri până la faptul că trebuie să aibă de-a face cu un televizor care se pornește și se oprește singur”, scrie în paginile cărții.

Bolovanii Moeraki

Conform legendei locale Maori, bolovanii Moeraki sunt rămășițele unor coșuri de anghilă, kumaras și calabashes care au ajuns pe țărm după naufragiul lui Arai-te-uru, o canoe mare cu vele. Malurile stâncoase care se întind de la Matakaea (Shag Point) reprezintă coca pietrificată a canoei, spun maori, iar promontoriul stâncos din apropiere reprezintă corpul căpitanului. Bolovanii Moeraki sunt de fapt un tip de piatră uriașă care se recunoaște pentru că este foarte sferică.

Aceștia pot fi găsiți împrăștiați în jurul plajei Koekohe din apropierea Moeraki, un mic oraș de pe coasta Otago din Aotearoa (Noua Zeelandă). Această secțiune de plajă a fost protejată de guvern ca rezervație științifică. Bolovanii din Moeraki nu sunt singurele roci de această mărime și formă; există bolovani sferici uriași, modelați de-a lungul a milioane de ani, și pe alte coaste din Aotearoa.

Cântărind câteva tone fiecare, Moeraki Boulders s-au format inițial în urmă cu aproximativ 60 de milioane de ani, la începutul Paleocenului. Unii pot măsura până la 2,5 metri în diametru. Timp de milioane de ani, bolovanii au stat îngropați sub pământ, acoperiți în timp. Încet, au ieșit la iveală pe măsură ce valurile spălau gresia noroioasă…