Simona Ionescu / Redactor Șef
Aici, în urmă cu aproape 1.700 de ani, Sfântul Vasile cel Mare avea să pună bazele unui proiect care depășea cu mult ideea unui simplu așezământ pentru bolnavi: primul spital religios din lume. Era un complex filantropic de proporții neobișnuite pentru epocă, descris de contemporani drept un adevărat „oraș nou” și cunoscut în istorie sub numele de Vasiliada.
Despre primele spitale religioase și despre felul în care acestea au apărut în jurul operei Sfântului Vasile cel Mare vorbește și Dan Negru, într-un mesaj adresat ateilor.
„Primul model al unui spital modern și primul sistem de ocrotire socială din istorie au fost făcute de Sfântul Vasile cel Mare”, spune realizatorul TV.
„Primul model al unui spital modern și primul sistem de ocrotire sociale din istorie au fost făcute de Sfântul Vasile cel Mare. A trăit-o vreme în partea asta de lume, în Cappadocia. (Spitalele lui) se numeau Vasiliade și erau de fapt niște orașe ale milei”, mai arată Dan Negru.
El leagă apariția acestor forme de asistență de valorile creștine și de ideea că omul aflat în suferință nu poate fi abandonat.
„Grecii, romanii, egipteini, imperiile care au cucerit lumea până atunci, nu aveau spitale pentru cei mulți, pentru săraci, pentru bătrâni. Abia Vasiliadele, spitalele lui Vasile cel Mare, au fost primele deschise publicului larg, celor mulți. Apoi, spitalele au apărut în era creștină, ca anexe ale mănăstirilor și ca urmare a ideii creștine că un om care suferă e un frate care trebuie ajutat. Și Vasile cel Mare, din Cappadocia, spunea că de fapt asta e bogăția, spunea că bogat nu e cel care adună mult, ci acela care dăruiește mult”, a mai transmis vedeta TV.
Episcop, teolog, organizator al vieții monahale și unul dintre marii gânditori creștini ai secolului al IV-lea, Vasile cel Mare a rămas în istorie nu doar prin scrierile sale, ci și printr-o idee devenită faptă: aceea că suferința omului trebuie întâmpinată printr-o formă concretă de solidaritate.
Vasile s-a născut în anul 330, la Cezareea Capadociei, într-o familie care avea să devină una dintre cele mai importante familii creștine ale Antichității târzii. A fost educat în credință de bunica sa, Macrina cea Bătrână, și de mama sa, Emilia. Tatăl său, Vasile, i-a oferit atât educația de bază, cât și modelul unei vieți profund ancorate în valorile creștine.
Mai târziu, Vasile avea să studieze în marile centre intelectuale ale vremii, inclusiv la Atena, unde a intrat în contact cu filosofia și științele epocii. Printre domeniile cu care a avut legătură s-a numărat și medicina.
Potrivit Pr. Dr. Ștefan Zară, Vasile a dobândit cunoștințe medicale în perioada studiilor de la Atena, iar în scrierile sale medicina apare ca un mijloc privilegiat prin care omul poate manifesta filantropia.
Pentru Vasile, cunoașterea medicală nu era incompatibilă cu credința. Dimpotrivă, credea cu tărie că medicina putea deveni una dintre formele prin care omul își manifesta iubirea față de semen.
Într-unul dintre textele sale, Sfântul Vasile se adresează direct medicilor și le vorbește despre responsabilitatea pe care o au față de cei aflați în suferință.
„Şi voi toţi care exercitaţi medicina, funcţia voastră este de a practica filantropia”, scria el în Epistola 189.
Această afirmație este esențială pentru înțelegerea Vasiliadei. Pentru Vasile cel Mare, medicina nu era opusul credinței și nici o activitate lipsită de dimensiune morală. Era o formă concretă de grijă față de om.
În jurul anilor 369 – 372 (conform diferitelor surse istorice), în Cezareea Capadociei, Vasile a pus bazele unui complex filantropic de proporții impresionante. Așezământul avea să fie cunoscut drept Vasiliada și a fost primul spital complex din lume. Era un adevărat sistem de asistență socială, cu dimensiuni atât de mari încât, pentru oamenii epocii, putea fi comparat cu un oraș.
Complexul cuprindea, potrivit surselor prezentate de Pr. Dr. Ștefan Zară, spații pentru bolnavi, leproși, bătrâni și infirmi, case pentru străini, școli pentru copii și diverse ateliere și dependințe. De aceea, expresia „orașul milei” descrie poate mai bine realitatea decât simplul cuvânt „spital”.
Unul dintre cele mai impresionante aspecte ale proiectului era diversitatea celor cărora li se oferea ajutor. Vasiliada era destinată, în esență, mai multor categorii vulnerabile: săraci, străini și oameni fără adăpost, orfani, bătrâni și infirmi, leproși și ceilalți oameni bolnavi.
Sfântul Vasile a transformat caritatea într-un sistem permanent, iar aceasta era una dintre marile noutăți ale proiectului său.
În loc ca un om să primească o pâine într-o zi și să fie lăsat din nou singur în ziua următoare, Vasiliada încerca să ofere un loc, îngrijire, hrană, tratament și, acolo unde era posibil, activitate și reintegrare.
Dimensiunea complexului i-a impresionat pe contemporani. Astfel, Sfântul Grigorie de Nazianz, unul dintre cei mai apropiați prieteni ai lui Vasile, a descris Vasiliada ca pe o adevărată cetate a milei. În relatarea sa apar oameni flămânzi, femei, bărbați, copii și bătrâni. Iar în mijlocul lor apare Vasile însuși, implicându-se în îngrijirea celor bolnavi.
„Vasile putea să facă aici să plouă pâine din cer”, scria Grigorie, într-o imagine care exprimă amploarea operei filantropice.
În spatele acestei imagini exista însă o infrastructură cât se poate de concretă, în care erau angrenați medici, infirmieri, personal auxiliar, animale de transport, meșteșugari, bucătării, spații locative, ateliere și, bineînțeles, resurse financiare.
Ceea ce diferenția major Vasiliada de alte așezăminte caritabile anterioare, era prezența medicilor și a personalului specializat.
Poate cea mai curajoasă componentă a proiectului lui Vasile era grija pentru leproși. În societățile antice și medievale, oamenii afectați de boli vizibile și stigmatizante puteau fi împinși la marginea comunității. Vasile face însă exact invers: îi aduce în centrul unei instituții create pentru îngrijire. Este ceea ce am putea numi astăzi o formă de destigmatizare a bolnavului.
Sfântul Grigorie de Nazianz îl descrie pe Vasile îngrijind trupurile celor bolnavi și mângâindu-le sufletele. Imaginea spune foarte mult despre filosofia Vasiliadei: bolnavul nu este doar un trup bolnav. Este, înainte de toate, un om.
Vasiliada nu poate fi separată de viziunea lui Vasile asupra monahismului. Pentru a-și face funcțional conceptul Vasiliadei, Sfântul Vasile a reorganizat viața monahală răsăriteană și a insistat asupra dimensiunii comunitare a acesteia. Mănăstirea nu trebuia să fie un spațiu închis, rupt de societate. Călugărul trebuia să poată sluji, iar una dintre formele concrete ale acestei slujiri era îngrijirea celor bolnavi și săraci. Astfel, spitalele și azilurile au ajuns să fie legate de comunitățile monahale.
Poate cea mai actuală parte din gândirea lui Vasile este tocmai felul în care privește medicina. El nu spune: „Nu merge la medic. Roagă-te și atât”. Dar nu spune nici că medicina poate face totul. În Regulile mari, concluzia lui este una echilibrată: „Aşadar, nici nu trebuie să fugim cu totul de această artă, nici nu trebuie să ne punem cu totul nădejdea în ea”. Pentru secolul al IV-lea, este o poziție remarcabilă: știința medicală are un rol, medicul are un rol, tratamentul are un rol, iar omul nu este redus la trup.
Această filozofie se leagă direct de imaginea transmisă de Dan Negru și de una dintre ideile asociate cu predicile lui Vasile cel Mare: adevărata bogăție nu constă în ceea ce aduni, ci în ceea ce poți dărui.
Pentru Sfântul Vasile, însă, aceasta nu era doar o metaforă. A construit instituția care transforma principiul în realitate. Un om bogat putea să-și păstreze averea sau putea finanța o masă, un pat de spital, un medic, un atelier, un adăpost pentru un lepros. Bogăția devenea astfel nu doar o proprietate personală, ci și o responsabilitate față de ceilalți.
Potrivit relatărilor păstrate în tradiția despre Vasiliadă, mulți bogați au înțeles importanța sponsorizării. În plus, oamenii veneau de la distanțe mari fie și numai pentru a vedea așezământul, care ajunsese să fie privit aproape ca un loc de pelerinaj. Vizitatorii contribuiau de asemenea cu donații, iar reputația Sfântului Vasile ajuta la strângerea resurselor necesare menținerii instituției.
În acest sens, Vasiliada funcționa și ca un model de finanțare comunitară a carității.
Dacă privim Vasiliada prin ochii unui om din secolul XXI, imaginea devine surprinzător de familiară.
În același sistem găseai un spital – pentru bolnavi; o leprozerie – pentru cei afectați de lepră; un azil – pentru bătrâni și infirmi; un adăpost – pentru străini și oameni fără casă; un sistem de sprijin pentru orfani, dar și școli și ateliere – pentru educație și deprinderea unor meserii.
Tocmai această combinație este cea care transformă Vasiliada într-un caz aparte în istoria filantropiei, un sistem în care îngrijirea medicală, asistența socială, educația, adăpostul și activitatea comunitară funcționau împreună.
Sfântul Vasile nu a avut o viață lungă. A murit la 1 ianuarie 379, la doar 49 de ani. În mai puțin de jumătate de secol de viață, a lăsat însă în urmă una dintre cele mai importante opere teologice și filantropice ale Antichității târzii și un model pentru instituțiile de gen de azi.
Foto: Facebook
Citește și: 1 ianuarie, Sfântul Vasile cel Mare. Cele mai mari minuni atribuite Sfântului
Face parte din echipa Rețete și vedete încă de la lansarea publicației, în 2020, aducând cu ea o experiență de peste 20 de ani în presa scrisă, la Evenimentul Zilei, dar și în agenții de presă internaționale (Agence France Presse și Associated Press) și radio (Radio 21). De asemenea, activează cu succes și în domeniul relațiilor publice, îmbrățișând proiecte de PR cultural și de business. Este, de mulți ani, PR-ul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara și co-fondator la o publicație unică în peisajul media național, dedicată celor mici și părinților lor, Știri pentru copii.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
