Ziua în care soții Ceaușescu și-au văzut pentru ultima dată copiii. Dezvăluiri făcute de soțul Zoiei

Mircea Oprean a povestit despre ultima zi în care Ceaușeștii s-au întâlnit cu copiii lor. Era 21 decembrie 1989.

Acest lucru a fost consemnat și de Zoia Ceauşescu în declaraţiile date în dosarul 25/1993, dosarul în care copiii cuplului Ceauşescu au fost cercetaţi pentru subminarea economiei naţionale şi, ulterior, achitaţi.

„Valentin l-a întrebat pe tata ce s-a întâmplat”

„Am discutat cu mama care spunea că nu sunt probleme, dar Valentin spunea că lucrurile sunt grave mai ales la Timişoara. Apoi a sunat Coman de la Timişoara, tata a trecut într-o cameră alăturată să vorbească, convorbirea a durat 1-2 minute. Nu ştiu ce au discutat, Valentin l-a întrebat ce s-a întâmplat, dar nu a răspuns. Apoi a zis că este obosit şi că vrea să se culce, iar eu, cu soţul meu şi cu Valentin am plecat. A doua zi a început calvarul”, a declarat Zoia Ceauşescu despre ultima întâlnire cu părinţii ei.

Presimțirea morții

La rândul său, Valentin Ceauşescu, fiul cel mare al cuplului Ceaușescu, anticipase acest sfârșit și l-a avertizat pe tatăl lui, dar acesta era rupt de realitate.

„El nu a fost informat despre nemulţumirile poporului, lucrurile i-au fost ascunse. Când a auzit de revoltele de la Timişoara, a crezut că e mâna ruşilor, dar eu am ştiut că nu e vorba numai de ruşi. Era o rebeliune naţională împotriva lui”, relata Valentin Ceuşescu într-un interviu pentru Associated Press.

Și Zoia și-a dat seama despre situația în care se aflau părinții săi, dar mai ales despre puterea care îi orbise. „Puterea transformă până la urmă. De fapt, nu ridică, ci coboară, chiar poate să distrugă un om. Muncea mult, era activ, este adevărat. Cred că nu mai avea discernământ, forţă”, a spus în relatările sale fiica Ceaușeștilor.

În zilele premergătoare Revoluției din 1989, când țara fierbea la Timișoara, Nicolae și Elena și-au văzut pentru ultima dată copiii. De la întâlnire a lipsit Nicu Ceaușescu, fiind delegat la Sibiu.

„Nu te mai am decât pe tine pe lume”

Prof. Mircea Oprean a dezvăluit și pasaje din scrisorile pe care Zoia i le-a scris când a fost arestată. Emoționante, mesajele arată iubirea dintre cei doi, dar și spaima femeii care trecea prin momente cumplite. Deși era o persoană foarte credincioasă, Zoia își pierduse speranța că își va mai revedea vreodată soțul. Îl implora să vină să o ajute.

„Nu te mai am decât pe tine pe lume şi nici tu nu mai poţi fi lângă mine, acum, când mi-e atât de trist şi când doar în braţele tale aş putea simţi o dulce alinare şi agăţat de privirile tale lin legănătoare sufletul meu şi-ar afla o liniştitoare odihnire.

Nu mai pot îndura, e prea grea, prea apăsătoare suferinţa. Simt cum mă striveşte. Trebuie să facem ceva de dragul meu. Ajută-mă, te implor, ajută-mă! Nu mă lăsa singură. E prea necruţătoare, prea nimicitoare încleştarea acestei dureri.

E din ce în ce mai beznă, mai îngheţat şi mai încremenit în pustiul din mine”, scria Zoia în dimineaţa zilei de 6 august din închisoare. Într-o altă scrisoare, datată 17 iulie, Zoia scria:

„Bună dimineaţa, iubitule. Bat clopotele la Patriarhie, puternic, încurajator. Este, deci, ora 7. Îmi voi spune rugăciunea pentru noi doi din fiecare dimineaţă. Aş vrea să te strig. Să-ţi mărturisesc că mi-am petrecut noaptea cu tine şi a fost minunat. Dar se aud zgomote pe sală. Se aduce ceaiul”.

Cum s-a stins

Ultimele clipe din viața Zoiei au fost cumplite. Mircea Oprean a fost lângă ea atunci când a închis ochii. Momentele dramatice au fost rememorate de acesta care spune și astăzi că a trăit cele mai grele momente din viață.

„Mi-a scris câteva rânduri cu 5 minute înainte să moară. M-a pus să le citesc. Pusese scrisoarea într-un plic, într-un sertar şi mi-a spus: Ia scrisoarea! I-am zis: Lasă că o caut mai târziu. Îmi zice: Nu, nu, acum! Şi citeşte-o ca să văd dacă ai înţeles! Am citit-o, a fost cutremurătoare: „Şi cum te visam, un gând îmi spuse în somn, că şi tu mă visezi, dar atât de adânc, încât nu ştiu dacă de fapt eu nu exist dect în visul tău”.

Şi la 10.30 îmi spune că de ce se face întuneric. ‘Se face întuneric, şi nu am aer’. Şi a murit. E cea mai mare pedeapsă să-ţi moară cineva în faţă şi să nu poţi face nimic. Cumplit! Ea era foarte credincioasă. Nu ieşea din casă până nu-şi spunea o rugăciune şi nu săruta o iconiţă”, a povestit Mircea Oprean despre soţia lui.

A insistat să fie incinerată

Înainte să se stingă din viață, cu ultimele puteri, Zoia i-a spus ca nu cumva să o îngroape. Își dorea să fie incinerată, pentru că avea fobie de gândaci.

„Şi ea zice: ‘Mircea, să nu cumva să mă îngropi, vreau să mă arzi’. M-a obligat să-i promit. Teoctist, când a aflat asta, s-a oferit să-mi dea un loc de veci la Bellu, numai să n-o ard, eu aş fi primit oferta cu dragă inimă, dar nu am avut încotro. E o cruce pe care trebuia să o duc. Uneori, îmi fac procese de conştiinţă că parcă nu am făcut cât trebuia”, mai spune Mircea Oprean. Zoia Ceaușescu a murit pe 21 noiembrie 2006 și, conform dorinței sale, a fost incinerată.

Nu a mers niciodată la mormântul părinților

La acel moment, a povestit prof. Mircea Oprean, Teoctist, patriarhul României, Teoctist, i-a oferit un loc de veci la Belu, pentru a-l convinge să nu-i respecte dorința.

„Nu voia să meargă să depună flori la un muşuroi (n.r:mormântul părinților săi), că zicea că nu ştie ce e acolo, în schimb pe mine mă trimitea să duc flori în zilele speciale pentru că în sufletul ei ea ştia că a dus flori la părinţii ei. Şi eu mă duceam la acele morminte şi puneam flori şi ea se liniştea. Că undeva acolo unde sunt ei, ea le-a trimis flori.

Şi-a făcut lecturile din adolescenţă. Toate operele semnificative din literatura universală le citise şi a fost impresonată de Florile răului ale lui Baudelarie si de lecturile lui Edgar Poe. Unele sunt macabre, îşi imaginează că e în pământ şi vine şi îl mănâncă viermii. Asta a avut un efect negativ asupra psihicului ei, ea luase decizia să nu ajungă în mormânt având şi o fobie de gângănii”, a relatat Mircea Oprean.