Legătura neștiută a lui Cristian Popescu Piedone cu Sfântul Spiridon. De ce a dat primarul sectorului 5 în patima alcoolului

Piedone, primarul sectorului 5 a recunoscut că a avut 220 de kilograme și a slăbit mai mult de 100 de kilograme. Chiar și așa, în stilu-i caracteristic, acesta a recunoscut că „era bine la toate capitolele”.

La 25 de ani de căsătoria cu soția sa, Iulia, Piedone i-a rugat pe Măruță și Andra să meargă să le fie nași la biserică. „O să te certe nevastă-mea că mi-ai dat de băut. Dar eu, dacă am venit la nașul, fac ce spune nașul”, a spus Piedone, zâmbind. Imediat, Măruță a dezvăluit românilor că primarul sectorului 5 are o legătură specială cu Sfântul Spiridon.

„Dădusem în patima alcoolului”

„De peste 25 de ani, cu pauza în care am fost în vacanța la relaxare și mi-am recuperat fizicul. Condamnarea mea n-a fost un an și o lună, m-am eliberat. Șapte ani și jumătate a fost condamnarea mea, pentru că atât au durat procesele. În primul an m-am arestat singur acasă, nu mai ieșeam din casă.

Dădusem și în patima alcoolului pentru că vroiam să scap de toate. Dar sfătuiesc să nu pună nimeni gura pe alcool. Pe moment uiți, ești zeu, ești zen, a doua zi dimineață vin demonii. Aveam senzația că ieșind pe stradă, sunt criminalul de serviciu. Am păcatele mele, dar nu am omorât o muscă.

Plus că i-am înțeles și pe jurnaliști. S-a vândut și Piedone. (…) Data viitoare dacă mă mai invitați, dă-mi bere. Sunt băutor de bere. Am interzis de la soție să mai beau tărie. Beau două berișoare odată la două zile, liniștit. (…) Am mai avut căderi în viață, dar așa ceva nu mi s-a întâmplat. (…) Singura pretenție a mea a fost să-mi dea salariul. Și nu e mult, vreo 80.000 de euro. Și, din păcate, tot eu trebuie să mă zbat. Trebuie să parcurg niște etape, cazul meu e fără precedent în România”, a mărturisit Piedone.

„Și până atunci ceva, îl recunoșteam pe Iisus, dar nu ziceam și eu vreodată Măicuța Domnului, apără-mă”

Credința în Dumnezeu i-a intrat în sânge de mult, deși în 1992 era ateu. Nu s-a gândit niciodată că o noapte de Paște îi va schimba viața pentru totdeauna și îl va face să-l iubească din tot sufletul și din toată inima sa pe Dumnezeu.

„Eu am intrat având crucea în mână în penitenciar și am ieșit cu ea în mână.

Credința în Dumnezeu nu mi-am pierdut-o niciodată. Ce bagi în pământ, aia scoți. Acolo, Sus, e o curte de conturi. Și ți-o dă unde te doare cel mai tare, copil, familie etc. În 1994 am devenit credincios. Într-o noapte de Paști, când soția, olteancă, s-a dus la biserică să ia lumină. Aveam și până atunci ceva, îl recunoșteam pe Iisus, dar nu ziceam și eu vreodată Măicuța Domnului, apără-mă. Iulia s-a dus în acea seară la Sfântul Spiridon și a luat lumină.

„Mă mai uit odată, intră primul ospătar și îl întreb ce vede și el. Îmi spune că vede chipul lui Iisus”

Eu aveam pe acea vreme restaurantul Ciocârlia… Iulia a pus lumina pe un ghișeu, unde în spate erau cel puțin 30 de lucrători în bucătărie și tot pe atâți lucrau în sală. Aproape de un ciur… Închiriase restaurantul Evenimentul zilei jumătate și cealaltă jumătate ProTV. Iulia lucra și ea acolo, era interfața. Eram marketul și managerul.

La un moment dat ies din birou și îmi atrage privirea lumina de la lumânare. Dau zoom și mă uit mai aproape și văd ceva. Am recunoscut ce am văzut, dar nu-mi venea să cred. Mă mai uit odată, intră primul ospătar și îl întreb ce vede și el. Îmi spune că vede chipul lui Iisus. Nu era vreo farsă.

Îl întreb și pe al doilea ospătar: același răspuns, chipul lui Iisus. Mă duc ușor spre ciur, îl iau în mână, mă uit la băbuțele din bucătărie, le întreb, același răspuns: chipul lui Iisus. Și au început să se închină, să bată mătănii. Se duce zvonul în sală, subiectul preferat. Las acolo ciurul și intru în birou. Cum m-am așezat pe scaun, îmi vine în gând o întrebare pe care cineva  a pus-o pentru mine: de ce eu și de ce în seara aia? (…)

„Cine vrea să vadă ciurul, cumpără cinci mici”

Am luat ciurul în birou, m-am gândit cum fac bani… deh, negustorul din mine. A doua zi, Evenimentul Zilei a spus despre chipul lui Iisus care a apărut în restaurantul Ciocârlia. Am arătat ciurul la peste 50 de persoane. L-am pus pe terasă și am spus: cine vrea să vadă ciurul, cumpără și cinci mici. Am rupt, atunci, la câți mici am vândut.

La un moment dat au venit și două persoane de la Patriarhia Română, care au întrebat dacă nu vreau să-l donez. Eu, nu, vroiam să vând mici… (…) Au venit apoi niște italieni de la Vatican să verifice ciurul, cu diplomat, îmbrăcați în negru. Au dat cu prafuri, au verificat tot… la sfârșit m-au întrebat dacă nu îl donez. Mi-au făcut o propunere: să-mi dea 10.000 de dolari. Atunci am înțeles totul.

„Acel ciur a devenit icoana mea”

Am refuzat și cum am ieșit pe ușă am băgat ciurul, l-am băgat în seiful din birou și seara l-am dus acasă. Atunci am înțeles: Ești cu Mine sau pleci cu ei? După ce l-am dus acasă, acel ciur a devenit icoana mea în afară de alte zeci de icoane, pe care le dăruiesc oamenilor când își sărbătoresc ziua de naștere. De atunci, toată viața mi s-a schimbat.

Și în fiecare noapte de Paști și azi, îmi scot ciurul, mă duc la biserică, îi aduc lumină, îi pun ouă proaspete și mă rog. Și asta o fac din 1994. Și la doar un an de la întâmplare, am devenit epitropul bisericii Sfântul Spiridon. Dintr-un necredincios….”, a fost mărturisirea de suflet a lui Cristian Popescu Piedone.