Băiatul din Cluj care a uimit omenirea cu calități paranormale. „Mintea lui e un mecanism perfect, dar izolat”

Cazul copilului Andrei Popescu se încadrează în categoria lucrurilor stranii. Tot ce s-a consemnat despre el poate fi crezut sau nu, dar istoria paranormalului îl consemnează.

În anul 1889, când Clujul pe atunci Kolozsvár-ul Imperiului Austro-Ungar pulsa sub ritmul industrializării târzii, un băiețel de 7 ani pe nume Andrei Popescu a chinuit mințile savanților de la Viena până la Berlin.

Născut în cartierul Mănăștur (atunci un sat de lângă oraș), copilul a fost numit de medici „fenomen” și de psihologi „anomalie”. Din nefericire însă, Andrei a dispărut brusc la 12 ani, lăsând în urmă un dosar prăfuit în arhive.

La șapte ani, rezolva probleme de algebră

Andrei Popescu, născut pe 15 martie 1882 în familia unui zilier sărac din Mănăștur părea sortit unei vieți anonime. Tatăl său, un muncitor la fabrica de țesături, și mama, casnică, nu aveau acces la educație formală.

La 5 ani însă, băiatul a șocat preotul local recitând psalmi în latină, o limbă pe care nimeni din familie nu o cunoștea. La 7 ani, un profesor de la școala elementară din Mănăștur l-a auzit calculând rădăcini pătrate, rezolvând probleme de algebră pe care elevii de liceu le învățau mult mai târziu.

Prezicea ploi sau boli în sat cu o acuratețe de 90%

Știrea s-a răspândit rapid: Andrei vorbea maghiară, germană, franceză, italiană, latină, greacă veche și chiar și sanscrită, limbi străine pe care le-ar fi învățat citind din cărți împrumutate de la un preot vecin, fără nici un fel de alte lecții.

Mai mult, prezicea ploi sau boli în sat cu o acuratețe de 90%, după cum notează jurnalele locale din epocă. Savanții de la Universitatea Franz Joseph au venit să-l studieze: neurologul Emerich Fodor a efectuat teste, declarând că „mintea lui e un mecanism perfect, dar izolat, ca un motor fără combustibil uman”.

Un geniu izolat sau un copil blestemat?

Andrei nu era doar un poliglot, la 8 ani, desena hărți astronomice precise ale constelațiilor, calculând orbite planetare cu erori minime, cu decenii înainte ca astfel de cunoștințe să fie accesibile publicului larg.

Copilul spunea poezii în dialecte uitate sau descriind evenimente din Războiul Crimeii (1853-1856), pe care nimeni din familie nu le cunoștea. Medicii clujeni, influențați de teoriile lui Cesare Lombroso despre „genii criminali”, l-au diagnosticat inițial cu „epilepsie savantă”, o formă rară de autism cu abilități izolate, dar fără empatie socială.

Însă testele au eșuat: Andrei rezolva puzzle-uri logice imposibile, dar evita contactul cu oamenii și se retrăgea în tăcere, murmurând formule matematice în somn.

Andrei a fost comparat cu Amadeus Mozart copil

Știința vremii nu putea explica cine era Andrei cu adevărat. Să fie un copil indigo, un termen modern pentru genii intuitive? Sau un caz de reîncarnare, cum sugerează unele texte ezoterice?

Istoricul Andrei Popescu, doctor în istorie și autor de studii despre copilăria românească, notează în lucrarea sa „Ipostaze ale copilăriei românești” că Andrei a fi fost „un pionier neînțeles al neurodiversității”, studiat de experți austrieci care l-au comparat cu Wolfgang Amadeus Mozart copil, dar abandonat din lipsa finanțării.

Din păcate însă, familia, sătulă de atâtea vizite și zvonuri că ar avea pe bătătură un „copil blestemat”, l-a izolat.

Ce s-a întâmplat cu Andrei?

La 12 ani, Andrei a dispărut. Ultima mențiune în arhivele clujene îl descrie fugind de acasă după o ceartă cu tatăl său, care îl acuza de „vrăjitorie”. Unii spun că a fost internat într-un azil vienez, alții că a emigrat în America ca „matematician rătăcitor”, alții că a trăit în Cluj.

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!