Giulgiul din Torino, minunea pe care știința nu o poate explica. E dovada învierii lui Iisus

Giulgiul din Torino, cunoscut și sub numele de Giulgiul Sfânt, este unul dintre cele mai celebre artefacte religioase din istorie, cu un mister care captivează imaginația publicului și stimulează dezbateri aprinse între credincioși și oamenii de știință. Se spune că aceasta este pânza care a învelit trupul lui Iisus Hristos după crucificare, un artefact ce îmbină tradiția creștină cu o istorie tumultuoasă.

Giulgiul este o pânză de in lungă de aproximativ 4,3 metri și lată de 1,1 metri, care poartă imaginea unui bărbat cu urme de crucificare. Primele referințe oficiale la acest artefact datează din secolul al XIV-lea, dar există legende care sugerează că ar putea fi mult mai vechi, posibil chiar din vremea apostolilor. Această incertitudine istorică a alimentat și mai mult misterul din jurul giulgiului.

Giulgiul s-a plimbat din mână în mână de-a lungul sutelor de ani

Primele mențiuni despre acest artefact datează din secolul al XIV-lea, când cavalerul Geoffroy de Charny construiește o biserică în Lirey, Franța, și donează giulgiul, susținând că este pânza lui Iisus. Cu toate acestea, nu se știe cum a ajuns în posesia sa.

Prima expunere publică a giulgiului a avut loc în Lirey în anul 1355 sau, potrivit altor surse, în 1357. O scrisoare din 1389 a episcopului d’Arcis către Papa Clement al VII-lea menționează această expoziție, dar are îndoieli cu privire la autenticitatea relicvei.

Papa Iulius al II-lea a aprobat cultul giulgiului

În secolul al XV-lea, giulgiul a trecut prin mâinile soțului nepoatei lui Geoffroy, care l-a luat pentru a-l proteja de război. Margherita de Charny, moștenitoarea giulgiului, a refuzat să-l returneze bisericii și a organizat mai multe expuneri publice în Europa. În 1453, giulgiul a fost vândut ducilor de Savoia, care l-au păstrat în Chambéry, pe atunci capitala Ducatului de Savoia. O capelă a fost construită pentru a-l adăposti, iar Papa Iulius al II-lea a aprobat cultul public al giulgiului.

În 1563, capitala Ducatului a fost mutată la Torino, iar în 1578, ducele Emanuele Filiberto a dus și giulgiul în acest oraș. În 1694, pânza a fost plasată într-o capelă special construită de arhitectul Guarini între Dom și Palatul Regal. În timpul atacului francez asupra Torino în 1706, giulgiul a fost transferat temporar la Genova pentru siguranță. A rămas în Torino până în 1939, când a fost mutat la Mânăstirea Montevergine în Campania, pentru a fi protejat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Papa Ioan Paul al II-lea a moștenit celebrul artefact

După război, giulgiul a revenit la Torino. În 1983, la moartea sa, Umberto II de Savoia, ultimul rege al Italiei, a lăsat giulgiul ca moștenire Papei Ioan Paul al II-lea, care a decis să rămână în Torino, cu arhiepiscopul orașului drept custode.

Giulgiul a fost adăpostit în Capela Guarini (Cappella della Sacra Sindone) până în 1993, când a fost mutat temporar în corul Catedralei, din cauza lucrărilor de restaurare. Această mutare a salvat giulgiul din incendiul care a aproape a distrus capela în 1997.

Știința nu a putut explica nici azi misterul 

De-a lungul anilor, giulgiul din Torino a fost subiectul multor controverse, în special după ce testele de datare cu carbon-14 efectuate în 1988 au sugerat că pânza este din perioada medievală, nu din primul secol. Cu toate acestea, mulți credincioși și cercetători au contestat rezultatele, argumentând că incendii, reparații și alte contaminări ar fi putut altera acuratețea testului.

Oamenii de știință au încercat să determine cum a fost creată imaginea enigmatică de pe giulgiu. S-au propus diverse teorii, de la efecte chimice și termice, până la emisiuni de lumină sau radiații. Niciuna nu a reușit însă să explice în totalitate detaliile și claritatea imaginii, lăsând misterul nerezolvat.

Un Magnet pentru pelerini și turiști

Azi, giulgiul este găzduit în Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul din Torino, Italia.  În perioadele de expunere publică, atrage mii de pelerini și turiști din întreaga lume. Mulți credincioși consideră că giulgiul este o dovadă a învierii lui Iisus, iar experiența de a-l vedea în persoană este percepută ca fiind profund spirituală și emoționantă.

Giulgiul a inspirat cărți, documentare și filme, transformându-se într-un adevărat fenomen cultural. Autorii de romane și regizorii de filme au explorat povești în jurul acestui artefact, adesea legându-le de teme de mister, conspirație și credință.

Biserica Catolică refuză să-i recunoască autenticitatea

Pentru creștinii devotați, giulgiul din Torino este un simbol puternic al credinței, oferind o legătură tangibilă cu evenimentele biblice. Deși știința nu a ajuns la o concluzie definitivă, iar Biserica Catolică refuză să-i recunoască autenticitatea, pe motiv că aceasta nu ajută cu nimic religiei creștine, interesul pentru giulgiu nu pare să scadă. 

Într-o lume în care misterele religioase sunt adesea privite cu scepticism, giulgiul continuă să provoace și să inspire. Astfel, acesta rămâne unul dintre cele mai cercetate artefacte religioase, care atrage și promite să fascineze încă multe generații de acum înainte.