Simona Ionescu / Redactor Șef
Oamenii de știință care au petrecut 60 de ore în interiorul mormântului lui Iisus Hristos din Ierusalim au făcut o descoperire uluitoare. Ei au putut descoperi vârsta acestuia, transmite Nationalgeographic.com. Se știe că de-a lungul secolelor, Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim a suferit atacuri violente, incendii și cutremure.
Aceasta a fost distrusă în totalitate în anul 1009 și reconstruită ulterior, ceea ce i-a determinat pe cercetătorii moderni să se întrebe dacă ar putea fi identificată ca fiind locul de înmormântare a lui Hristos. Rezultatele testelor științifice furnizate către National Geographic par să confirme că rămășițele unei peșteri de calcar încrustate în interiorul bisericii sunt într-adevăr rămășițe ale mormântului localizat de vechii romani, care au venit de la Roma să cerceteze locul în urmă cu aproximativ 17 secole.
„Mortarul prelevat dintre suprafața calcaroasă originală a mormântului și o placă de marmură care îl acoperă a fost datat în jurul anului 345 d.Hr. Potrivit relatărilor istorice, mormântul a fost descoperit de romani și consacrat în jurul anului 326. Până acum, cele mai vechi dovezi arhitecturale găsite în interiorul și în jurul complexului de morminte datau din perioada cruciată, ceea ce face ca acesta să nu fie mai vechi de 1.000 de ani”, arată sursa citată.
Deși este imposibil din punct de vedere arheologic să se spună că mormântul este fix locul de înmormântare al lui Iisus din Nazaret, care, potrivit relatărilor din Noul Testament, a fost crucificat la Ierusalim în anii 30 sau 33, noile rezultate ale datării plasează cu siguranță construcția originală a complexului de morminte de astăzi în timpul lui Constantin, primul împărat creștin al Romei.
Mormântul a fost deschis pentru prima dată după secole în octombrie 2016, când sanctuarul care înconjoară mormântul, cunoscut sub numele de Edicule, a fost supus unei restaurări semnificative. Lucrările au fost efectuate de către o echipă interdisciplinară de la Universitatea Tehnică Națională din Atena, oamenii de știință petrecând 60 de ore în interiorul mormântului.
Mai multe mostre de mortar din diferite locații din Edicule au fost prelevate la acea vreme pentru datare, iar rezultatele au fost furnizate recent pentru National Geographic de către supervizorul științific șef Antonia Moropoulou, care a condus proiectul de restaurare a Ediculei.
O caracteristică aparte a mormântului este așa numitul „pat de înmormântare”, care, conform tradiției, a fost lespedea pe care a fost așezat trupul lui Iisus Hristos după răstignire. Conform istoricilor, arată sursa menționată, astfel de rafturi și nișe, săpate în peșteri de calcar, sunt o caracteristică comună în mormintele evreilor bogați din Ierusalimul secolului I. În cazul de față, lespedea este acoperită cu un strat de marmură, probabil între anii 1300 – 1555, conform relatărilor pelerinilor.
Când mormântul a fost deschis în noaptea de 26 octombrie 2016, oamenii de știință au fost uimiți de ceea ce au găsit sub placa de marmură: o altă placă de marmură mai veche, spartă, incizată cu o cruce, așezată direct deasupra suprafeței originale de calcar a „patului funerar”.
Unii cercetători au speculat că această lespede mai veche ar fi putut fi așezată în perioada Cruciadelor, în timp ce alții au oferit o dată mai veche, sugerând că este posibil ca aceasta să se fi spart atunci când biserica a fost distrusă în 1009. Cu toate acestea, nimeni nu a fost pregătit să afirme că aceasta ar putea fi prima dovadă fizică a celui mai vechi altar roman de pe sit.
Cercetătorii dezbat în continuare dacă mormântul lui Hristos din Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim este într-adevăr mormântul Mântuitorului și cum ar fi arătat acesta. Noile rezultate ale testelor, care arată că lespedea inferioară a fost cel mai probabil fixată cu mortar la mijlocul secolului al IV-lea, la ordinul împăratului Constantin, reprezintă o surpriză binevenită pentru cei care studiază istoria monumentului sacru.
În timpul restaurării Ediculei, care a durat un an, oamenii de știință au reușit, de asemenea, să determine că o parte semnificativă din peștera funerară a rămas închisă între pereții sanctuarului. Mostrele de mortar prelevate din rămășițele din peretele sudic al peșterii au fost datate în anii 335 și 1570, ceea ce oferă dovezi suplimentare pentru lucrări de construcție din perioada romană, precum și o restaurare documentată din secolul al XVI-lea.
Mortarul prelevat de la intrarea în mormânt a fost datat în secolul al XI-lea și este în concordanță cu reconstrucția Ediculei după distrugerea acesteia în 1009. Mostrele de mortar au fost datate independent în două laboratoare separate, folosind luminescența stimulată optic (OSL), o tehnică care determină momentul în care sedimentul de cuarț a fost expus cel mai recent la lumină. Rezultatele științifice au fost publicate de Moropoulou și echipa sa în ediția din 2018 a Journal of Archaeological Science: Reports.
Considerată cel mai important loc de pelerinaj al religiei creștine, Biserica Sfântului Mormânt se află în interiorul zidurilor vechii cetăți a Ierusalimului, la mică distanță de Muristan, un complex de străzi și magazine din cartierul creștin al Orașului Vechi din Ierusalim.
Mamei împăratului roman Constantin cel Mare, împărătesei Elena, i se atribuie identificarea, în anul 325 a locului unde ar fi avut loc răstignirea lui Iisus, precum și găsirea unor relicve ale crucii într-o grotă din apropiere. Prin porunca lui Constantin a început în anul 326 zidirea primei biserici în acest loc. Această primă biserică a fost arsă de persani în 614, reconstruită apoi de patriarhul Modestus și distrusă apoi de califul fanatic fatimid Al-Hakim bi-Amr Allah în 1009.
View this post on Instagram
După cutremurul din anul 1033, conducerea arabă fatimidă a permis împăratului bizantin Constantin al IX-lea Monomahul să reclădească biserica între anii 1042 – 1048. Edificiul a trecut printr-o reconstrucție generală în timpul cruciaților în secolul al XII-lea. Cavalerii cruciați au identificat în acel loc trei locuri sfinte – Golgota, Mormântul și Capela cunoscută ca „a Descoperirii Crucii”. Ele au fost incluse într-un singur complex arhitectonic, sub acelaș acoperiș, din porunca reginei Melisanda, soția lui Foulques de Anjou, al treilea rege cruciat al Ierusalimului.
Noua biserică a fost inaugurată la 15 iulie 1149. Biserica actuală este o reconstrucție care datează din 1810, după ce în dimineața zilei de 30 septembrie 1808, cea inițială a fost distrusă de un incendiu. Ulterior, și cutremurul din 11 iulie 1927 a produs numeroase crăpături. Potrivit acordului din 1959 între bisericile catolică, greacă ortodoxă și armeană, în 1961, sub administrația iordaniană au început lucrări de renovare care au durat 15 ani.
Biserica Sfântului Mormânt a devenit un important loc de pelerinaj pentru creștini, încă din secolul al IV-lea, fiind considerată locul învierii lui Iisus. Astăzi, biserica este și catedrala Patriarhiei Ortodoxe Grecești a Ierusalimului, fiind însă controlată împreună de mai multe biserici creștine și instituții laice într-un angrenaj complex rămas neschimbat de secole. Aici se țin slujbe religioase atât de bisericile ortodoxe răsăritene, cât și de bisericile ortodoxe orientale și de cea romano-catolică.
Sursa foto: Instagram
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
