Simona Ionescu / Redactor Șef
Majoritatea victimelor care și-au pierdut viața în castelul Moosham au fost bărbați, dar și 39 de copii au fost uciși sub suspiciunea de vrăjitorie, ale căror suflete nu și-au găsit niciodată liniștea. Fantomele au ocupat castelul, dar se spune că este și plin de vârcolaci.
Castelul este construit pe fundațiile unei fortărețe romane, care nu mai sunt vizibile. A fost menționat pentru prima dată în documente care datează din 1191 și de atunci a fost modernizat și extins. Castelul Moosham domină zona de la o înălțime de 1.079 de metri, iar în anul 1285, a fost confiscat de prințul-arhiepiscop de Salzburg. În timp, castelul a fost extins și modernizat, iar în anii 1520, a devenit sediul administrativ al regiunii.
Castelul Moosham a fost scena războaielor locale, a cruciadelor, a mai multor războaie austro-ungare și a revoltei flamande împotriva lui Maximilian de Austria.
Castelul a fost asediat de țărani în timpul Războiului Țăranilor Germani, iar arhiepiscopul Wolf Dietrich von Raitenau a stat la Castelul Moosham în fuga sa din Salzburg în octombrie 1611, cu puțin timp înainte de a fi capturat și întemnițat pe viață. Se poate spune că pământul este saturat de sânge, dar există o perioadă în istorie care este chiar mai macabră decât toate aceste războaie la un loc.
Castelul Moosham este scena uneia dintre cele mai oribile vânători de vrăjitoare din istoria Europei. Așa-numitele Procese Zaubererjackl, care au avut loc între anii 1675 – 1690 au dus la execuția a 139 de persoane, majoritatea celor executați fiind bărbați.
Isteria în masă a început când Barbara Kollerin a fost arestată pentru furt și vrăjitorie în 1675. Ea a fost judecată împreună cu partenerul ei Paul Kalthenpacher, iar în timpul torturii, Barbara a mărturisit că fiul ei, Paul Jacob Koller, a făcut un pact cu Satana. Paul Kalthenpacher i-a confirmat povestea. Barbara a fost executată în luna august a aceluiași an, iar vânătoarea lui Jacob a început.
În 1677, guvernul a primit vestea că Jacob era mort. Dar, când au arestat un tânăr cerșetor pe nume Dionysos Feldner, această veste a fost contrazisă. Feldner, un copil cu handicap în vârstă de 12 ani, cunoscut și sub numele de „Dirty Animal”, le-a spus autorităților că a fost în contact cu Jacob cu puțin timp înainte de arestarea sa.
Potrivit acestuia, Jacob, sau Jackl, era liderul unei bande de copii și adolescenți cerșetori din mahala. Feldner a mai afirmat că Jackl îi învățase pe copii magie neagră. Mărturisirea sa a dus la arestarea a sute de copii și adolescenți fără adăpost.
În timpul interogatoriilor, poveștile despre Jackl au luat tot mai mult amploare. În cele din urmă, autoritățile au ajuns să se teamă de el, pentru setea sa de sânge și cruzimea sa. De fapt, spun istoricii, au preferat să evite capturarea bărbatului.
Astfel, chiar dacă Jackl a fost cel mai faimos vrăjitor din istoria orașului, nu a fost niciodată prins. În schimb, vânătoarea de vrăjitoare pentru copiii și adolescenții fără adăpost a continuat.
Procesele vrăjitoarelor au avut loc pe terenurile Castelului Moosham. Din cele 139 de persoane executate, 113 au fost bărbați, care au fost omorâți pentru că erau adepți loiali ai lui Jackl. 39 de suflete erau doar copii, iar cel mai tânăr, Hannerl, avea doar 10 ani. 53 de persoane executate aveau vârste cuprinse între 15 și 21 de ani, iar 21 de persoane executate aveau vârste necunoscute.
Cea mai în vârstă executată a fost Margarethe Reinberg, care avea 80 de ani când a fost ucisă. Majoritatea execuțiilor au avut loc în 1681. Înainte ca adepții lui Jackl să fie executați, aceștia au fost torturați cu brutalitate. Unora li s-au tăiat mâinile și au fost marcați pe piept cu un fier aprins. Alții au fost spânzurați, decapitați sau arși pe rug în timp ce erau încă în viață.
Vânătoarea de vrăjitoare s-a încheiat în 1690, iar viața la Castelul Moosham a revenit la normal. Până în 1790 când fără finanțele bisericilor, castelul a căzut în ruină. Nu la mult timp după acest eveniment, în zona din jurul castelului au fost găsite căprioare și animale locale mutilate și ucise.
Localnicii superstițioși au început curând să arate cu degetul spre locuitorii rămași în castel. Ei credeau că acești oameni se transformau în vârcolaci noaptea, ospătându-se din carnea animalelor nefericite. Localnicii au urcat la castel, i-au capturat pe locuitori și i-au ucis în propria curte. Ulterior, castelul a fost abandonat.
În 1886, castelul Moosham a fost cumpărat de exploratorul austriac și patron al artelor, contele Johann Nepomuk Wilzcek, care l-a restaurat pentru a-i reda gloria de odinioară. De altfel, familia Wilzcek deține castelul și în acest moment, iar vasta colecție de artă a lui Wilczek este accesibilă publicului.
Există multe povești și legende care înconjoară Castelul Moosham. Una dintre aceste povești este despre un executor judecătoresc pe nume Anton, care a condus locul la mijlocul anilor 1800. Era poreclit Schörgen-Toni și era cunoscut pentru cruzimea sa.
Îi făcea plăcere să își tortureze prizonierii în cele mai oribile moduri și chiar își maltrata proprii părinți. Chiar dacă acest comportament era cunoscut în întreaga regiune, el nu a fost niciodată pedepsit pentru crimele sale. Localnicii au început să creadă că acesta își vânduse sufletul diavolului.
Într-o noapte, când o furtună s-a abătut asupra ținutului, Schörgen-Toni și-a făcut ultima tură în temniță. Îi plăcea foarte mult să vadă rănile și durerea pe care le provocase în timpul zilei. Mulțumit, a urcat în apartamentele sale.
Când a auzit furtuna teribilă, a avut un presentiment și pentru a scăpa de gândul rău, și-a pus un pahar cu băutură și s-a așezat în fotoliul său. Între timp, o trăsură trasă de patru cai negri strălucitori s-a apropiat de poarta castelului. Porțile s-au deschis pentru oaspetele necunoscut, ca prin farmec.
Trăsura s-a oprit în curtea castelului și din ea a coborât o siluetă îmbrăcată în negru. Toni aproape că ațipise când a fost brusc surprins de o bătaie în ușă.
Când a deschis ușa, a văzut un bărbat în negru care i-a spus: „Noapte bună, dragă omule. Vin din Iad și prințul meu mi-a ordonat să te pregătesc pentru călătorie”. Toni a început să implore. Știa că această zi va veni în cele din urmă, dar nu era pregătit să își înfrunte soarta. Dar figura întunecată a fost nemiloasă și l-a târât pe Toni în trăsura sa și l-a dus în Iad. Pentru eternitate.
Astăzi, Castelul Moosham se află în proprietatea privată a contesei Theresita Wilczek și o mare parte a acestuia este deschisă publicului. De-a lungul anilor, au fost raportate incidente paranormale. Oamenii se simt ca și cum ar fi urmăriți, atinși, în special în camera de tortură.
Pe coridoare au fost văzute umbre și ceață albă. Au fost auzite voci fără trup, iar o prezență întunecată este adesea simțită în camera lui Toni, în timp ce ușile tind să se deschidă și să se închidă singure. Există, de asemenea, afirmații conform cărora oamenii aud pași, dar când se întorc nu văd pe nimeni.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
