Părinții Ozanei Barabancea au murit în aceeași zi, în același spital, la 16 ani distanță. Artista spune că atunci când problemele o copleșesc, merge la ei la mormânt și „îi bag în ședință”.
„Durerea e cumplită”
După ce și-a pierdut mama, Ozana Barabancea a început să scrie într-un jurnal tot ce are pe suflet. Ca și acum i-ar fi spus mamei sale frământările și problemele ce părea că nu se mai termină. „Când îi visez pe părinții mei, există un dor total diferit de un dor real.
Dorul e atât de puternic și de frumos, direct proporțional cu durerea pe care o simți când te trezești la realitate. Și durerea e cumplită. Ai vrea să intri într-o altă dimensiune să o tragi lângă tine și să-i spui: mama, unde ai plecat? Merg la mormântul lor și îi bag în ședință.
„Și mi-au dat-o pe Gloria”
Le spun ce am și ce trebuie să facă. Ce faceți, mă, m-ați lăsat singură? Faceți ceva cu viața mea. Trebuie să faceți ceva. Și mi-au dat-o pe Gloria pe care a trebuit să o primesc cu o pozitivitatea nepământeană. Am stat ca o platoșă în fața tuturor, nu am știut în ce mă bag, dar am tras lozul cel mare.
Pentru că de atunci toate ușile mi s-au deschis, am primit lucruri extraordinare care mi-au dat șansa să arăt ce pot, să mă validez, să țin la preț.
Am luat un contract imens cu Teatrul Național când eram însărcinată cu ea. Așa am făcut rost de pătuț cu bani munciți. La mine în casă unul venea, altul pleca. Am luat căruț nou, pătuț nou, am plătit anestezistul, doctorul (n. la nașterea copilei), totul”, i-a povestit Ozana lui Denise Rifai.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook