Universul rural arhaic românesc ascundea într-adevăr multe mistere, iar credințele în fabulos, în puterea descântecului și a vrăjilor reprezentau o realitate cât se poate de cotidiană. Oamenii își duceau viața urmând ciclicitatea anotimpurilor și ciclul lunar. Respectul pentru natură și pământ le insufla armonie în viața de zi cu zi, iar de la armonie și respect până la magie mai era doar un pas. Astfel, fetele care sufereau după iubiți ajungeau pe vremuri să apeleze la vrăjitoria românească. 

Practic, vorbim de o formă de magie care derivă din wicca. Aceasta reprezintă o religie neopăgână care lucrează cu cele patru elemente ale naturii: apă, aer, vânt  și foc. Există și al cincilea element care este Akasha. Acesta este de fapt considerat al cincilea element și  a fost cel dintâi emanat din “Nimicul inițial”. În majoritatea scrierilor sunt menționate doar cele patru energii întrucât al cincilea este secret, dar în realitate, acesta este sursa emanației celorlalte.  Acesta este principiul care veghează, este ordinea cosmică a lucrurilor. Reprezintă tot ceea ce este spiritual, energetic și informațional. Energia akashică înconjoară toate elementele și reprezintă centrul și circumferința.

Elemente magice în vrăjitoria românească 

Busuiocul –  plantă aromată și sfânta cel mai frecvent folosită în descântecele și vrăjile de dragoste este busuiocul,  despre care se spune că ar fi crescut în locul în care Sfinții Împărați Constantin și Elena ar fi descoperit Sfânta Cruce. Busuiocul acționează pe post de afrodisiac și se spune că purtat la sân, va aduce noroc în dragoste purtătorului. De asemenea, să ne aducem aminte tradițiile de Dragobete, Sf. Andrei sau Sânziene, când o rămurică de busuioc așezată sub pernă garantează visarea ursitului.

Apă neîncepută – reprezintă apa pură, luată dintr-o fântână sau dintr-un izvor în primele clipe după ce orologiul bate doisprezece noaptea.  Apa se colectează într-un urcior adânc sau într-un vas de lemn. Este foarte important ca vasul să nu conțină metal. Apa neîncepută “se culege” întotdeauna în noaptea de vineri spre sâmbătă, atunci când este cea mai pură și mai limpede. Vasul cu apă trebuie acoperit cu o pânză neagră și trebuie ferit de lumina soarelui.

 Cărbunii încinși – ca și în ritualul făcut pentru vindecarea deochiului, un rol foarte important în vrăjile și descântecele de dragoste îl reprezintă cărbunii incinși (în număr de 3, 6 sau 9) care sunt stinși în apă.

Mierea – se știe că dragostea e dulce ca mierea, așa că nu e de mirat că mierea, în special cea “cununată” de trei ori, este un ingredient frecvent folosit în ritualurile magice. Îndrăgostitul își unge de multe ori trupul, sau în unele ritualuri doar fața cu mierea și așteaptă ca alesul/aleasa să îi cada în mrejele dulci.

Sarea –  este folosită pe post de purificator în folclorista universala. Sarea curăță și apară de spiritele rele. În folcloristica românească sarea este folosită pe post de pulbere sacră care se pune în pantofi. În acest fel aduce noroc și protejează purtătorul de farmece.

Momentul zilei 

Farmecele și descântecele urmează cursul naturii și succesiunea zi-noapte. Se caută astfel o armonie universală iar magicianul caută să profite la maximim de energia cosmică. Vrăjile se fac întotdeauna noaptea, la lumina lunii, care să fie de preferat plină. O importanță deosebită o are și Soarele, în special la răsărit, când cel care face farmece se spală pe față cu fiertura magică făcută la lumina lunii, sau își unge trupul, gura și sprâncenele cu miere. Resturile ramase din ritual se aruncă întotdeauna la răspântie, loc magic cu rol de poartă între lumi.

E necesar ca vrăjile să urmeze mai mult decât succesiunea noapte-zi pentru a funcționa. Există zile magice în folcloristica românească, acestea fiind Sâmbăta și Duminica, iar unele cazuri și Joia. Doar în aceste zile se spun descântecele magice.

 Foto: Facebook

Alcatraz, închisoarea bântuită. Temutul Al Capone a fost închis acolo