Meniul la restaurant de Revelion în comunism: ”cârnaț”, brânză, măsline

Era mâncare puțină în comunism pentru că mergea la export. Însă, mai toți românii se descurcau: era o adevărată piață neagră de unde cumpărai pe sub mână cafea, țigări, banane, portocale, măsline, unt, brânză, carne. Totuși, câțiva își permiteau să meargă la restaurant în noaptea de Revelion.

Mâncarea pe cartelă, înainte de 1989

Erau cozi imense până și la pâine, iar în ultimii ani din comunism apăruseră cartelele pentru alimentele de bază. Se dădeau pe rație. Pâinea, zahărul, untul, carnea şi uleiul se cumpărau doar pe cartelă şi doar de la alimentarele de cartier. Raţionalizarea pâinii a fost introdusă în 1982, iar după aceea, an de an, alimentele au început să lipsească din magazine. Ceaușescu a decis că trebuie să plătească datoriile exportând hrană.

Pentru cei născuți după 1989, pare incredibil că românii mâncau prost și puțin în Epoca de Aur. Stăteau la coadă din timpul nopții ca să cumpere rația de alimente, pe cartelă.

Mâncarea se găsea tot mai greu. Oamenii se trezeau în toiul nopții și se așezau la rând, să fie acolo printre primii în cazul în care la magazinul din colț ”băgau” marfă. Putea fi orice: lapte, unt, ouă, zahăr, făină, mălai, ulei, carne, pui, crenvurști, măsline, brânză, lămâi, mezeluri, parizer din soia.

Cafeaua era foarte greu de găsit, chiar și cu pile. În locul ei, se găsea ”nechezol”, un surogat din năut și ovăz. Proviziile de alimente erau considerate speculă şi se pedepsea cu închisoarea.

Meniul la restaurant de Revelion în comunism

În comunism, rareori restaurantele erau pline pentru că la ora 22 se lua ultima comandă și erau puține feluri de mâncare în meniu. Cel mai des se comanda câțiva mici, bere, pâine și sare. Nu restaurantul conta, ci întâlnirea cu prietenii. Nici de Revelion nu era grozav, dar era diferit față de cei care nu își permiteau.

Uite cum arăta un meniu de Revelion, din anul 1984, la restaurant! Fără șampanie scumpă, fără icre negre, fără fructe de mare.

Într-un meniu de restaurant din 1984, meniul de Revelion conținea: ”cîrnaț” proaspăt, cașcaval  (brânză), măsline, răcituri, pateuri, crenvurști, sarmale, friptură de pui cu mujdei de usturoi, friptură de porc cu cartofi prăjiți și varză călită, ciorbă de potroace, pâinea casei. La băuturi, era o bogație: 100 de grame de votcă, o jumătate de litru de vin, două sticle de bere, un pahar de șampanie, plus două cafele.

La desert, se servea o felie de tort Krancz și fructe la alegere, mere sau portocale.

La alt restaurant, meniul era mult mai ”bogat”. La început, primeai 50 ml de cogniac românesc (Murfatlar), plus pâine cu pateu de pasăre sau pastă de pește și roșii umplute. Era și friptură, de curcan, de porc cu garnitură și murături. Ce nu găseai în magazine, primeai la restaurant de Revelion: cafea, alune, crenvurști.

În comunism, românii au supravieţuit mâncând cu porţia

Aproape un deceniu, sub dictatura lui Ceauşescu, românii au supravieţuit mâncând cu porţia. Pentru că Ceauşescu se încăpăţânase să achite în avans datoria externă, s-a impus găsirea unor soluţii pentru a se face economii la buget.

La data de 19 decembrie 1980 a apărut ”Legea pentru constituirea, repartizarea şi folosirea pe judeţe a resurselor pentru aprovizionarea populaţiei”. Decretul stabilea raţionalizarea consumului de alimente în funcţie de judeţ, iar cartelele la zahăr şi ulei erau diferenţiate pe categorii de populaţie. Primeau raţii mai mari cei de la oraşe şi raţii mai mici ţăranii.

Alimentația știițifică

• În 1982 a fost inventat ”Programul de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei”, document care stabilea necesarul de calorii, raţiile de mâncare şi inclusiv standardele de greutate ale românilor. Comuniştii au concluzionat că românii au nevoie doar de 2.700 – 2.800 de calorii.
• Prin decret, în 1984, s-a adoptat un standard alimentar. Românii aveau, anual, dreptul, la 39 kg de carne, 78 l de lapte şi 166 kg de legume. Uleiul şi zahărul se dădeau o dată pe lună, raţia fiind de un kilogram.
• Limitarea consumului de alimente a fost controlată de vechiul regim prin introducerea cartelelor. Fiecare familie era arondată unui magazin din cartierul unde avea domiciliul. Capul familiei se prezenta la gestionarul magazinului cu buletinul pentru a dovedi identitatea şi toate datele erau trecute pe cartelă.
• Cartelele pentru pâine aveau culori diferite, de la oraş la oraş. Fiecare avea dreptul doar la o jumătate de pâine pe zi. În decembrie 89, cartele au mai fost meţinute două zile după fuga lui Nicolae Ceauşescu.
• Uleiul şi zahărul se dădeau o dată pe lună, câte un kilogram pe cap de membru de familie.
• Puii erau, de regulă, câte doi la pungă, iar românii i-au botezat ”Fraţii Petreuş”, după cei doi interpreți de muzică populară, celebri în acea vreme.

---

Până când putem face cumpărături în ultima zi din an