Simona Ionescu / Redactor Șef
Istoria acestui misterios obiect de artă a început în anul 1924. Expediţia celebrului arheolog şi navigator englez Frederick Albert Mitchell-Hedges a început lucrările de mare anvergură în jungla tropicală din peninsula Yucatan. Căutau un vechi oraş maya. Anna, fiica lui Mitchell-Hedges, a găsit craniul de cristal. Încă nu se știe cine l-a făcut.
Craniul de cristal al lui Mitchell-Hedges a rămas un mister. S-au făcut filme despre acesta, s-au emis tot felul de teorii. Cert este că acest craniu, perfect executat, are o duritate mare şi poate fi tăiat doar cu ajutorul diamantului, scrie smithsonianmag.com.
Acum sunt multe craniii de acest fel, dar povestea începe din 1924. Atunci expediţia celebrului arheolog şi navigator englez Frederick Albert Mitchell-Hedges a început lucrările de mare anvergură în jungla tropicală din peninsula Yucatan. Efectuau săpături arheologice în scopul descoperirii unui vechi oraş maya. Când ruinele oraşului au început să apară, arheologii au rămas profund impresionaţi.
Lubaantun („Oraşul pietrelor căzute”), aşa a denumit Mitchell-Hedges această aşezare veche, era un oraş măreţ, care se înălţa în junglă ca un loc de refugiu. Săpăturile au durat câţiva ani.
În 1927, aici a fost făcută o descoperire misterioasă. Anna, fiica lui Mitchell-Hedges, care a participat la săpături, a observat, sub ruinele unui altar străvechi, craniu uman de mărime naturală. Era confecţionat dintr-un cuarţ foarte transparent şi excelent polizat. Lipsea mandibula, însă, după câteva luni, a fost găsit şi acest detaliu.
Descoperirea era neobişnuită prin faptul că mandibula de cristal se prindea de craniu cu articulaţii perfect netede şi se mişca la cea mai uşoară atingere.
Martorii oculari spuneau că celor care atingeau craniul începea să li se intâmple lucruri ieşite din comun. Anna a pus craniul lângă pat şi a adormit. Somnul i-a fost agitat, pentru că a visat diferite ciudățenii: indienii care trăiseră cu un mileniu în urmă. Atunci când craniul era luat de lângă patul Annei, somnul ei devenea liniştit. Ulterior, fiica savantului a trimis craniul specialiştilor, pentru cercetari.
Multe persoane, care au ţinut în mâini acest craniu, au confirmat că el are o forţă. Unii începeau să aibă o senzaţie de teamă sau chiar erau cuprinşi de panică. Alţii vedeau tablouri ciudate din viaţa indienilor, auzeau sunete şi simțeau mirosuri necunoscute. Există și câteva exemple când oameni bolnavi au atins craniul şi s-au însănătoşit.
Savanţii sunt convinşi că există mai mult de zece cranii de acest fel. Acestea se puteau păstra în locuri diverse şi, în acele vremuri indepărtate, se aflau sub o strictă supraveghere militară. O parte din preţioasele obiecte au fost găsite. Cercetătorii le-au căutat şi prin muzee şi la persoane particulare, scrie nationalgeographic.com.
Însă, craniul lui Mitchell-Hedges se deosebeşte radical de celelalte cranii găsite, care nu sunt perfecte şi sunt mai simple. S-ar putea ca ele să fie dovada unor încercări de a crea ceva aparte pe baza originalului.
Conform unor teste cu raze X, efectuate recent asupra a două cranii din cristal, acestea au fost şlefuite cu un material sintetic numit carorundum, inventat in secolul XX. Au fost realizate, cel mai probabil, în anii 50 ai secolului XX.
În 1884, Muzeul Britanic al Regelui a achiziţionat un vechi artefact analogic. Se afirma că respectivul craniu simboliza moartea la azteci. Însă, experţii muzeului au recunoscut că acesta este un fals. Pe craniu se observă urme ale instrumentelor de polizat folosite în secolul al XIX-lea.
În urma altei expertize, s-a constatat că acest craniu a fost confecţionat cu mult înaintea apariţiei primelor civilizaţii în America. Savanţii consideră că civilizaţia Maya a apărut în anul 2600 î.Ch., iar craniul de cristal, conform opiniei experţilor, a fost creat acum 12 mii de ani.
Savanţii au nelămuriri în ceea ce priveşte locul confecţionării craniului, pentru că nici în Mexic, nici în America Centrală nu există zăcăminte de cristal de stâncă. Mai mulţi savanţi consideră că singura sursă puteau fi formaţiunile asemănătoare de cristal de stâncă din California. Însă aici nu se prea întâlneşte cristal de calitate înaltă.
Senzaţia cea mai mare a produs-o descoperirea că acest craniu este confecţionat dintr-un cristal monobloc, în pofida tuturor legilor fizicii.
Savanţii au ajuns la o concluzie comună: nici una dintre tehnologiile existente în prezent nu este aptă de a crea o copie a craniului dintr-un bloc de cuarţ.
Ce explicații au mai rămas? Atlantida, continentul dispărut, și extratereștrii!
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
