Moda românilor în timpul Revoluției din Decembrie 1989 – Imagini color

După 24 de ani de regim comunist, dictatorul Nicolae Ceaușescu a fost înlăturat de la conducerea țării, judecat, condamnat la moarte și executat. Pe 22 decembrie 1898, oficial, Revoluția Română a învins. Cele mai multe imagini din acea perioadă le-am văzut cu toții alb-negru. Iar cei mai tineri dintre noi nici nu ne putem imagina culorile, sau lipsa lor din vestimentația epocii. Muzeul Național al Banatului deține și o bogată colecție de imagini color surprinse în acea perioadă.

Așa cum scrie Știri pentru copii, ceea ce trebuie reținut e că, în perioada Revoluției, dar și îaninte, lumea nu se îmbrăca atât după modă, cât după posibilități. Se purta ce se găsea. Așa cum alimentele erau raționalizate, nici în materie de îmbrăcăminte, românii nu aveau prea multe variante. Aproape integral hainele de atunci erau produse în România, în fabricile de textile ale vremii, care, după Revoluție, au fost privatizate și, multe din ele, s-au închis.

Ceea ce e șocant pentru noi, cei de azi, e cromatica. Majoritatea hainelor aveau culori terne, închise, în tonuri de gri-uri, sau albastru închis. Produse din denim  erau o raritate. Încălțămintea, de asemenea, era mai degrabă utilitară, aproape fără piese ieșite din comun. Oamenii trecuți de prima și a doua tinerețe își amintesc că și magazinele de haine  și încălțăminte erau mai mult goale, iar când se „primea marfă”, lumea stătea la coadă ca să cumpere ce se nimerea.

Moda românilor în timpul Revoluției, tributară necesității și posobilităților reduse

La sfârșitul anilor 80 românii piese vestimentare voluminoase, jachetele și, în general, o haine simple. Fesurile din tricot și căciulile de blană erau „în trend”, ca și , celebrele „alendeloane” din piele cu blană de oaie, denumite astfel după numele celebrului star de cine francez Alain Delon.

Domnii purtau costume cu sacou și pantalon largi pe picior, cum era moda. Ghetele și bocancii erau încălțămintea cea mai întâlnită, inclusiv în rândul doamnelor și domnișoarelor. Și aproape toată lumea purta pulovere, cele mai multe tricotate în casă, de femeile casei – mame, bunici.

Merită amintite și celebrele „capoate” matlasate, îmbrăcate peste haine, de gospodine. Probabil cele mai colorate. Majoritatea aveau pe ele imprimeuri florale.

Revistele nemțești, inspirație pentru doamnele care voieau să fie la modă

Iar pentru că oferta din magazine, deci de pret a porter era limitată, lumea apela la croitori pentru a se îmbrăca mai deosebit. Deseori, inspirația venea din reviste aduse din străinătate, cum ar fi Neckermann sau Burda. Femeile de atunci povestesc că revistele Burda, care se mai găsesc și azi,  conțineau și tipare după care se putea croi haine la modă.

„Dar nu se  știa niciodată când se vor găsi la chioșcurile de ziare. Nu era ca acum, să apară periodic, o dată pe lună. Atunci apăreau când ajungeau în țară. Și, cumva, trebuia să ai pile, să fii prietenă cu vânzătorul de ziare, ca să îți pună deoparte revista. Dar aceasta era o salvare pentru cele care eram tinere și voiam să fim la modă, ca în alte țări, pentru că ne puteam confecționa noi, haine.

E adevărat, comparativ cu ziua de azi, materialele pe care le găseam nu prea erau așa variate, ca și culori, și nici ca textură. Găseam stofe, pânze, mult sintetic. Era la modă sinteticul, și nu era deloc la fel de confortabil precum cel de azi”, a declarat o profesoară pensionară, pentru sursa citată.

Sursa foto: Muzeul Național al Banatului