Nikita de România, copilul fără copilărie. ”Mi-a spart dinții, m-a bătut cu furtunul de la mașina de spălat. Se mirau doctorii cum am rezistat…”

Cu 15 ani în urmă a părăsit România și a plecat în Spania unde a sperat să ducă o viață mai bună. Și-a împlinit cel mai mare vis: să aibă două fetițe.

Nikita de România e schimbată radical. Și-a păstrat încă duritatea de altădată, dar când vorbește despre copiii săi ochii îi sunt plini de lacrimi. E tot ce și-a dorit mai mult de la viață și ar face orice pe lume pentru ca fetelor sale să nu le lipsească nimic. Pentru că a fost și va rămâne o luptătoare, în ciuda faptului că în copilărie a fost doar o Cenușăreasă.

Părinții naturali i-au murit în cutremurul din 1977

Și-a pierdut părinții care i-au dat viață la cutremurul din 1977. Ea a avut noroc, a fost plecată la țară, iar mama și tata erau în București și au fost găsiți în dărâmături. Cât timp au trăit bunicii, a fost bine, dar la scurt timp aceștia au plecat la Domnul și atunci a fost adoptată de o familie. Care a transformat un copil în tot ce poate fi mai rău pe lume.

„Îmi spărgea tuciul în cap. Venea la școală și mă bătea cu lingura de lemn”

„N-am știut ce înseamnă zi de naștere până pe la 15 ani când mi-au spus vecinii ce înseamnă ziua mea și mi-au dat un cadou. Nici măcar câți ani am nu știam. Eu nu am mamă, e mamă vitregă. Din nebună nu mă scoate, din bolnavă psihic nu mă scoate, din cauza chinurilor la care am fost supusă a trebuit să plec. Eu am fost încărcată de copil cu toate grijile unei persoane mature.

Copilăria mi-am făcut-o singură. Vecinii spuneau că li se rupe sufletul când auzeau cum rupea mătura pe mine. Tunsă la zero, spart dinții din gură, din față și bătută din cap până în picioare cu furtunul de la mașina de spălat. Sau îmi spărgea tuciul în cap.

Venea la școală și mă bătea cu lingura de lemn. Și doctorii se mirau câtă bătaie am putut să iau… Dar sunt născută cu un mare noroc, dar l-am întâlnit în timp. Dar numai prin suferință și durere vei reuși cu adevărat în viață”, a mărturisit vedeta.

„Cea mai mare fericire a mea a fost când mi-am cumpărat cartea de citire, de clasa a treia”

Nu are cuvinte să explice ce viață grea a avut, dar e mândră că absolut unde pune piciorul nu e persoană care să nu o recunoască, să n-o oprească și să-i spună că o admiră. Dar lecția ei pe care nu o poate uita, care o poartă cu ea este să respecte și să fie respectată.

„Având respect, ai onoare, ai caracter și ești definit ca om. Și să nu uiți niciodată de unde ai plecat. Am fost un copil amărât, chinuit, dat deoparte de familie și totdeauna o slugă, care a avut grijă de ceilalți frați. La șase, șapte ani trebuia să spăl, să fac mâncare… cea mai mare fericire a fost când mi-am cumpărat cartea de citire de clasa a treia…

Sunt atâția ani de când am plecat, dar niciodată frații mei nu m-au sunat să mă întrebe ceva. Mamă pentru mine au fost femeile care au fost lângă mine când am avut nevoie. Important e cine te crește, nu cine te-a făcut și te-a schingiuit.

„Tanti Sanda era refugiul meu”

Mi-amintesc că de Moș Nicolae, când e și ziua mea, îmi puneau în pantofi o creangă ruptă, dar toți ceilalți cinci frați primeau tot ce doreau. Niciodată în viața mea nu m-au îmbrățișat și nu m-au mângâiat. Era însă pe stradă o femeie extraordinară, tanti Sanda, ea era refugiul meu, Dumnezeu să o ierte.

Chiar zilele trecute am vorbit cu nepoții ei. De câte ori mă băteau, fugeam la ea. Ea m-a învățat să nu beau, să nu fumez și să nu mă duc cu bărbați, să fiu cuminte, să-mi caut serviciu, să mă rog la Dumnezeu. Și așa am făcut, dar când mă supăra cineva, eram Nikita.

Ca un câine ținut în lanț care atunci când îi dai drumul, te mănâncă. Mă duceau în fundul curții și plângeam și mă jucam cu câinii lupi pe care-i aveam și eu mă pupau și mă ascultau. Îmi ștergeam lacrimile cu urechile lor.

„La opt ani am încercat să-mi iau viața și am băut clor”

Părinții mei naturali au murit la cutremurul din 1977 și ei m-au luat când deja aveau copii, cu gândul de a-i slugări, după ce au murit bunicii. Ei mâncau la masă, fripturi cu sos, eu nu aveam voie și-mi puneau o bucățică mică de pâine cu sos, ca și cum ai da unui porumbel și râdeau de mine.

Și la opt ani am încercat să-mi iau viața. Odată am băut clor și m-am trezit la spital cu doctorii în jurul mereu speriați, apoi am vrut să mă arunc înaintea metroului la Berceni, dar m-au tras prietenii mei”, și-a amintit Nikita.

Fata rea din Drumul Taberei a devenit cea mai bună mamă

Viața Nikitei s-a schimbat radical de când Dumnezeu i-a dat două fetițe, ca doi îngeri. Și-a crescut singură copiii și nu s-a plâns niciodată, pentru că fetițele sunt tot ce are mai scump pe lume. „Copiii mei m-au făcut fericită și m-au schimbat foarte mult. Mi-am dorit extraordinar să am două fetițe și Dumnezeu mi le-a dat.

Prin copiii mei m-am regăsit pe mine și mi-am retrăit copilăria. Le ofer copiilor mei tot ce nu am avut eu, absolut tot, de la iubire necondiționată, până la tot ce își doresc ei. Nu pot să îmi abandonez copiii, ei sunt viața mea”, a povestit Nikita.

„O să mă duc cu ei la cimitir să le aprindă o lumânare bunicilor”

Nikita mai are acum o dorință: să-și aducă copiii în România, să le arate frumusețile țării și să-i ducă la cimitir să le aprindă o lumânare bunicilor. ”Fetițele sunt cu un iubit de-al meu, copiii sunt ok. El are doi copii și el și suntem într-o mare familie. Am fost prieteni de familie, am locuit în aceeași casă și copii mei sunt acolo.

Lucrează în poliție persoana respectivă. Prietenii mei de familie, copiii mei vorbesc zilnic cu ei, vreau să îi aduc aici în România în vacanță. O să mă duc cu ei la cimitir când vor veni aici în vacanță să aprindă și ei o lumânare la bunici. Sunt sigură că din ceruri mă privesc, dar nu au cum să îmi vorbească”, a mai spus celebra Nikita.