O jurnalistă de la Evenimentul Zilei a lăsat un mesaj fiului ei, înainte să moară. Toți părinții ar trebui să-l citească

Astăzi, de ziua copilului, soțul Antoanetei, Ciprian Mailat, fost redactor șef al revistei Capital, a postat pe contul de socializare un mesaj pentru toți copiii lumii. Dar și câteva cuvinte pe care, odinioară, jurnalista Antoaneta i le-a scris fiului său…

„Mama e numai una. Iar ce simte o mamă pentru copilul ei, e unic”

„La mulți ani! Mulți oameni mi-au transmis că „trebuie” să fiu și mamă, și tată pentru copilul meu. Pe mulți i-am ascultat, unora le-am spus, altora le-am scris: Nu am cum. De ce? Pentru că mama e numai una! Iar ce simte o mamă pentru copilul ei este unic. Mi se rupe sufletul ori de câte ori văd cum unele mame își abandonează copiii! Dar nu vreau să mă gândesc ce e în sufletul lor!

Astfel că mi-aș dori ca fiecare copil părăsit să primească și să se bucure măcar un sfert dintr-un sfert din dragostea Antoanetei către Filip! Vă las mai jos un text de-al ei, dacă ar mai fi aici sunt convins că ar fi avut un mesaj de-a dreptul incredibil pentru copii și mamele lor, așa cum Măicuța Domnului are grijă și ajută pe oricine îi cere ajutorul!

„Să stai în brațe. Nu ești prea mare, niciodată n-o să fii prea mare pentru brațele mele”

„Să râzi tare, chiar dacă e 6 dimineața și restul Universului doarme. Să mergi desculț prin casă, prin pat, pe iarbă, în nisip, în vizită la prieteni, până-ți faci tălpile negre. Le spălăm! Să nu mănânci tot din farfurie, tu știi mai bine când ți s-a umplut stomacul.

Să-mi spui ce vrei, când vrei, chiar dacă o să mă supere sau o să mă enerveze. Vreau să știu, nu să nu știu. Să stai în brațe. Nu ești prea mare, niciodată n-o să fii prea mare pentru brațele mele. Să ceri o poveste. Povești nu-s niciodată destule, nici pentru mine, și eu îs bătrână.

„O casă ordonată mi se pare tristă, mă bucur c-ai venit tu la noi s-o colorezi”

Să mai ceri cinci minute. De dat în leagăn, de alergat pisica, de lenevit pe canapea. O să le primești negreșit, fac eu rost de ele de undeva. Curând o să te grăbești la job, la întâlnire, la bancă, n-o să mai ai timp de nimic în tihnă. Să fii sincer. Nu trebuie (încă) să faci nimic din ce nu-ți place, să spui nimic din ce nu vrei, să primești lucruri pe care nu le vrei. Prea curând o să ți se umple viața de reguli, norme, de trebuie.

Atunci va trebui să înveți diplomația. Acum fii tu. Să nu păstrezi ordinea. Nici eu nu o păstrez și sunt adult responsabil și nici n-am jucării câte ai tu. Uneori o să le strângem împreună, alteori o să le las așa, oricum o iei de la capăt dimineața. O casă ordonată mi se pare tristă, mă bucur c-ai venit tu la noi s-o colorezi.

„Pentru că te iubesc cu totul, cu încăpățânare, curiozitate, nas murdar, vânătăi peste tot”

Să mergi pe iarbă în parc când aleea ți se pare plictisitoare. Da, e o metaforă asta, vreau să spun că nu doar calea pe care ți-o arată adulții e cea bună, uneori e bine să cauți singur, eu o să merg cu tine de mână pe unde vrei, câtă vreme acolo nu ne așteaptă crocodili flămânzi.

Pentru că te iubesc cu totul, cu încăpățânare, curiozitate, nas murdar, vânătăi peste tot, sinceritate abruptă, toate lucrurile astea grozave pe care le-am pierdut sau le-am uitat pentru că uite, m-a obligat viața să mă fac mare! Dar mi-am reamintit de ele și le voi face cu tine!”, au fost cuvintele răvășitoare ale Antoanetei Etveş.

Dumnezeu să te odihnească și să te aibă în paza lui, Toni!