Povestea fetiței arse cu napalm din celebra poză făcută în timpul războiului din Vietnam. Așa arată astăzi

Povestea fetiței arse cu napalm din celebra poză făcută în timpul războiului din Vietnam. Așa arată astăzi
Kim Phuc, cunoscută și ca „Napalm Girl”, a devenit celebră în copilărie, datorită unei fotografii care a câștigat Premiul Pulitzer pentru Associated Press. Imaginea surprinsă de fotograful Nick Ut a fost realizată la 8 iunie 1972, în timpul Războiului din Vietnam și arată un grup de copii, cu Kim în centru, complet dezbrăcată, arsă pe o mare suprafață a corpului, cu o expresie facială ce sugerează spaima și durerea.

La 50 de ani după teribilele evenimente, Kim a marcat o bornă importantă în recuperarea ei fizică – o clinică din Miami i-a aplicat tratamentul cu laser care i-a șters ultimele cicatrici fizice ale trecutului. Iar Ut a fost din nou alături de ea.


„Astăzi am salutat-o ​​din nou pe Kim Phuc, fata din fotografia istorică ‘Teroarea Războiului/Napalm’, făcută de fotograful vietnamez Nick Ut”, a împărtășit Miami Dermatology & Laser pe Instagram, împreună cu fotografia originală și fotografiile cu tratamentul lui Phuc. Postarea clinicii marchează cei 50 de ani de la eveniment și aduce un omagiu celei care, în sfârșit, poate lăsa în urmă „cicatricele și durerea.”

„Mi-a salvat viața și a devenit parte din familia mea”

Phuc, acum în vârstă de 59 de ani, merge de ani de zile la dr. Waibel, cel care folosește un laser cu lamă fracționată pentru a „vaporiza țesutul cicatricial”.

Phuc trăiește cu dureri de o viață și are mișcările restricționate, încă de la atacul cu napalm asupra satului ei, din 8 iunie 1972.
Medicul vedetă a declarat pentru presa de peste ocean că tratamentul pentru clienta sa este capabil să vindece și cele mai mici găuri din pielea umană. Phuc a beneficiat de 12 ședințe gratuite în clinică. Kim a spus că se simte mult mai bine acum, durerea este mult diminuată, și s-a arătat recunoscătoare atât doctorului Waibel, cât mai ales fotografului care i-a salvat viața, ajutând-o în acea zi de iunie.


„Ca să fiu sinceră, el mi-a salvat viața și a devenit parte din familia mea”, a declarat ea. Altminteri, tot Phuc, într-un articol din New York Times, a mărturisit că recunoștința ei a fost deseori dublată de ură, pentru că „a crescut detestând acea fotografie.”

Rușinea și jena desfigurării

„În copilărie, uneori, îmi doream să dispar nu numai din cauza rănilor mele – arsurile mi-au cicatrizat o treime din corp și mi-au provocat dureri intense, cronice –, ci și din cauza rușinii și jenei datorate desfigurării mea”, a mai spus ea.


Kim a povestit că a purtat povara războiului pe corpul său, iar cicatricele nu ajută să crești, nici fizic, nici mental. Totuși, la 50 de ani după eveniment, Kim se arată recunoscătoare „pentru puterea acelei fotografii cu mine în vârstă de 9 ani”. Ea e conștientă de călătoria și devenirea sa ca persoană. „Oroarea mea – de care abia îmi amintesc – a devenit universală. Sunt mândră că, în timp, am devenit un simbol al păcii.”