Simona Ionescu / Redactor Șef
Numele lui Petrache Lupu este legat de Maglavit. Rămas orfan de tată, se îmbolnăvește de „vărsat”, în urma căruia rămâne surd și gângav. Era și analfabet, cu un vocabular sărac. După ce a povestit cum s-a întâlnit cu Dumnezeu, a început să vorbească mulțimilor adunate să asculte povestea și să vadă minuni.
Petrache Lupu a trăit între 14 octombrie 1907 și 14 decembrie 1994, aproape 90 de ani. Fostul cioban a fost privit de oameni ca un trimis al Domnului. Însă, mulți au rămas circumspecți cu privire la povestea lui. Însă, sătenii au reușit să construiască o mănăstire pe locul unde Petrache Lupu ar fi avut viziunile.
Ciobanul avea anumite deficiențe încă din naștere, mai ales în ceea ce privește vorbitul. De fapt, el nu a fost mut, ci cepeleag (peltic) și cu un vocabular redus. Presa vremii a publicat diagnosticul medicilor. Aceste defecte ale vorbirii s-au ameliorat mult după întâlnirea miraculoasă despre care vorbea. Mai mult, ținea zilnic discursuri poporului credincios. În decurs de un an (între 1935 și 1936), se estimează că peste 2 milioane de oameni ar fi fost în pelerinaj la Maglavit.
Totul a început în 31 mai 1935, când Petrache Lupu are o serie de trei revelații pe care le împărtășește consătenilor. Acesta L-ar fi văzut pe Dumnezeu, ca un „moș”, lângă o salcie. I-a spus ciobanului că oamenii trebuie să se pocăiască și că el trebuie să transmită mesajul preotului din sat. Viziunea s-a repetat timp de trei ori, în trei vineri consecutive. Din acel moment, viața ciobanului și a comunei s-au schimbat radical.
Mii de oameni au venit în pelerinaj la Maglavit. Ologii aruncau cârjele, orbii își recăpătau vederea, oamenii muți începeau să vorbească.
Cinstit și credincios, Petrache Lupu avea 29 ani. Fusese reformat din armată pentru „debilitate mintală” și greutate în vorbire. În ziua de 31 mai 1935, era într-o vineri, trecând Petrache Lupu în dreptul a trei buturugi din pădure, i-a ieșit în cale „un moș” cu barbă albă și lungă până la brâu. Avea mustăți foarte lungi și împreunate cu barbă.
„Vineri, întâia Vineri, a fost în sat. La scăpătatul soarelui s’a întors la târlă. În drum, lângă tufa de plop, i s’a arătat un om bătrân, un moș. Era gros, zice Petrache și arată cu brațele : așa de gros. Avea păr mare și alb tot părul. Barba până la-brâu, albă. Mustața mare, albă. Haina albă ca mătasa.
Nu călca pe pământ. Plutia la două palme dela pământ. Răspândia un miros frumos. L-a întrebat pe Petrache unde se duce, și Petrache a răspuns că se duce la târlă, îi era frică. Moșul – așa zice el – Moșul i-a spus să meargă să spună oamenilor și preoților să țină duminecile și sărbătorile. Când popa trage clopotul, nu numai unii să vină la biserică și alții la furat porumb în țarină. Copiii să cinstească părinții. Dacă nu se vor face buni, cu foc vor fi pedepsiți”, a scris presa vremii.
A trecut o săptămână, dar Petrache nu a spus nimic, nimănui. Nu că i-ar fi fost frică de cineva, dar ca să nu râdă lumea. A doua Vinere iarăși i s-a arătat Moșul. L-a întrebat: ”de ce n-ai făcut ce ți-am poruncit ?”
”El s’a rugat să-l ierte. Moșul i-a spus: Să-ți faci datoria. Dar iarăși a trecut o săptămână și n’a spus nimănui. Nu că s’ar fi temut, dar să nu râdă lumea. În Vinerea a treia, în acelaș loc, lângă tufa de plop i-a ieșit Moșul în cale. Cu glas gros și tare ca tunetul l-a întrebat: De ce n’ai spus oamenilor ? De ce nu ți-ai făcut datoria ? El s’a rugat din nou să fie iertat. Să mergi, zicea Moșul, să mergi să spui. El a zis că nu poate să meargă la lume. Cum să merg la lume, să râdă lumea ? Moșul i-a spus să nu se teamă. El îi va ajuta să nu se teamă de nimeni, când va spune ce-i poruncește Moșul”.
”A treia vineri (14 iunie), în același loc că și dățile precedente, l-a oprit iarăși Moșul zicandu-i: De ce n-ai spus la lume ce ți-am spus întâia și a două oară? Petrache i-a răspuns și de dată această: Am uitat. Moșul, cu glas gros și tare, i-a zis: Nu te mai iert. Totuși după ce Petrache i-a cerut iertare, fagaduindu-i că de dată această îi va îndeplini porunca, Moșul a cuvântat iarăși: Să spui la lumea cu care te întâlnești că dacă nu se potolește, dacă nu țin sărbătorile, dacă mai fac rele, dacă nu vin la biserică să se roage, dacă nu se apropie, atunci le rup muncile. Petrache Lupu i-a zis: Stai, să mă duc întâi la oi. Moșu i-a raspuns: Haide că merg și eu. Au plecat amândoi spre stâna. Moșul mergea, însă prin aer, la două palme de pământ. Ajuns la stana, Petrache Lupu a trecut să mulgă oile. Moșul, care stătea lângă el, îi spunea mereu: Să te duci chiar acum în sat și să spui la lume.”
Din acel moment, viaţa ciobanului şi a comunei aveau să să se schimbe. Mii de oameni au venit în pelerinaj la Maglavit. Ologii aruncau cârjele, orbii îşi recăpătau vederea. Oamenii vorbeau, ziarele scriau. Iar fostul cioban predica. ”Dacă nu vă pocăiţi, din steaua mare care vine de la Răsărit va curge mult sânge pe pământul ăsta. Va fi foamete mare şi multă suferinţă”, spunea Petrache Lupu.
În anul 1907, la 14 octombrie se naște Petre, fiul lui Gheorghe Preda Lupu, locuitor sărac din Maglavit. De mic rămânând fără tată, a trăit lângă o mama care îl iubea puțin.
În urmă unei boli, vărsatul, rămase surd și mut, și trăia ascultător și blând în casă unui tată vitreg, plin de răutate, care îi dădea o bucată de mămăligă. Când s-a făcut ceva mai mare, Petrache muncea la plugărie alături de tatăl sau vitreg. Mai târziu, a fost pus să păzească vitele sătenilor. Vitele însă au fost mai blânde cu bietul Petrache căci îl făceau să uite răutatea oamenilor. Când vedea pe cineva că dă în o vită, i se umpleau ochii de lacrămi. Petrache se ducea și mangâia locul lovit de bici sau de ciomag.
A devenit un fenomen național, după ce a povestit că s-a întâlnit și a vorbit cu Dumnezeu.
Petrache Lupu a trăit aproape 90 de ani. A trecut prin multe. Se spune că Mihai Antonescu l-a dus cu avionul să sfinţească trupele române. Şi că pe vremea comuniştilor ar fi fost săltat de multe ori. Cert este că fostul cioban a fost privit de oameni ca un trimis al Domnului.
Rămăşiţele pământeşti ale lui Petrache Lupu au fost dezgropate în 2009 din cimitirul din Maglavit. Au fi mutate în mănăstire, aşa cum şi-a dorit, în timpul vieţii. Aşa au vrut şi mii de credincioşi, care fac pelerinaj la mormântul lui.
A fost căsătorit cu Elisabeta Badea, cu care a avut doi copii: Alexandru și Mihai. Sursa: crestinortodox.ro
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
