Profesor în medicină în SUA dezvăluie de ce mor românii pe capete în spitale. Drama de la Colectiv l-a făcut să vorbească

Profesor în medicină în SUA dezvăluie de ce mor românii pe capete în spitale. Drama de la Colectiv l-a făcut să vorbească
Un român, celebru profesor de microbiologie și boli infecțioase în America, reia povestea tragediei din clubul Colectiv, pentru a lămuri multe lucruri. El explică unicul mod în care putem reduce infecțiuile nosocomiale din spitale.

Dr. Cristian Apetrei e profesor la Universitatea din Pittsburgh, Pennsylvania (SUA). Având în vedere trecerea a 7 ani de la drama Colectiv, vrea să îi lămurească pe români cum stau lucrurile, real, din punct de vedere medica, cu infecțiile nosocomiale. În ultimii 30 de ani, arată perofesorul, în mod repetat sunt readuse înaintea publicului infecțiile nosocomiale. Evident, subiectul este sensibil și are darul de a produce revoltă imediată. „Ne omoară ăștia prin spitale” este leitmotivul, iar presa pune paie pe foc de fiecare dată.

„Am fost extrem de impresionat de filmul „Colectiv”. Când te gândești că aproape a luat Oscarul! Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost imaginea aceea cu Tolontan gândind adânc. Curat ficțiune! Și până la urmă nimeni n-a mai urmărit ce s-a întâmplat de fapt. pPentru ce ce a urmat a fost falimentarea unei alte firme autohtone pentru ca să poată fi importate antiseptice și dezinfectante.

În cazul Colectiv, medicii au acționat exemplar

De fapt, pentru că tot au fost 7 ani de la Colectiv, ceea ce m-a impresionat atunci a fost viteza cu care oamenii au uitat că, în momentul în care s-a produs dezastrul, medicii și personalul medical s-au prezentat acolo fără să fie chemați, fără să întrebe nimic, fără să-i intereseze dacă se supun vreunui risc. Spitalele au fost suprasaturate rapid, n-au făcut față, e drept, dar nici nu ar fi putut, pentru că, de fapt, chestia asta nu ar fi trebuit să se întâmple.

Dar, din punctul meu de vedere, personalul a făcut ce putea face. Iar acest lucru a fost reiterat de fiecare dată de către toți experții și de toată lumea care a văzut ce s-a întâmplat. Mai puțin de Tolontan gânditorul (și poate inteligentul ăla de parlamentar al cărui nume nu mi-l amintesc dar care are ceva de spus de fiecare dată)”, a scris profesorul universitar pe contul său de Facebook.

Cum acționau, pe vremuri, marii profesori din spitale

Pentru a lămuri lucrurile, acesta a decis să dea un exemplu din trecut. „Îmi amintesc cum mi-a povestit odată profesorul Timoșca (mare zbir!) că nu intra dimineața în cabinetul sau fără să fi făcut un tur al clinicii și fără să treacă cu degetul pe pervazuri și alte locuri unde s-ar fi putut pune praful. Învățase asta de la Profesorul Chipail. Alt monstru sacru! O altă amintire pe care o voi purta în suflet de-a pururi este aceea a unei gărzi la Clinica I Chirurgie din Iași în vara anului 1987.

Șeful gărzii era Profesorul Târcoveanu, iar la contravizită venise Profesorul Strat. Care tocmai primise un telefon de la una din clinicile de la Parhon ca să accepte o pacientă în stare septicemică,  cu o celulită mare cât mâna stângă, plină cu puroi. Discuția era absolut antologică, demnă de intrat în orice istorie a felului în care trebuie să practici medicina.

Decizie între profesioniști

Profesorul Tarcoveanu ar fi luat pacienta, dar ezita, deoarece clinica era de gardă mare, iar un litru de puroi într-una din sălile de operație putea scoate complet sala din circuit și pune problemă pentru tot orașul. Profesorul Strat înțelegea perfect, dar pe de altă parte aducea argumentul că femeia era mama a patru copii, iar viață ei era în pericol. Până la urmă au optat pentru o soluție de compromis, deschizând pacienta într-o sală de tratament și păstrând în același timp sălile de operații funcționale.

Dar aceea a fost una din lecțiile cele mai importante pe care le-am primit în facultate: pentru că profesorul care intervenea pentru un pacient în pericol de a-și pierde viață și șeful gărzii care încerca să managerizeze resursele, aveau scopuri comune și încercau să-și facă meseria cât mai bine, cu cât mai mult succes. Care succes, în cazul acela însemna o viață sau mai multe. Iar pentru noi, studenții, însemna o lecție practică despre compasiune, eficiență, prioritizarea resurselor și lucrul în echipă”, a mai relatat medicul.

„Spitalul steril nu există”

Povestea s-a vrut un preambul la o explicație clară, pentru toată lumea, legată de infecțiile intra spitalicești. „Cazul extrem, care punctează un lucru important. Anume că microbii sunt aduși în spital, nu doar transmiși de personalul medical. Inevitabil, datorită faptului că personalul își petrece viață acolo, personalul este purtător și nimic nu va schimba asta niciodată.

În spitale, sunt stabilite reguli și circuite pentru minimizarea transmiterii patogenilor. Minimizare și atât. Spitalul steril este o noțiune din categoria Făt Frumos și Calul vorbitor al lui Harap Alb: nu există. Motivul pentru care scriu este însă următorul. Dacă vreți să știți cine este principalul responsabil pentru infecțiile spitalicești, va trebui să va aduceți aminte de V for Vendeta. Și să înțelegeți că vinovați suntem toți”, a mai punctat medicul în mesalu său.

Cum putem reduce microbii din spitale

Microbii vin în spital cu noi, iar principalul vector este mâna murdară. Priviți imaginile de mai jos: ceea ce vedeți în stânga sunt MRSA de pe mâna unei asistente. În egală măsură pacienții, aparținătorii, vizitatorii, oamenii politici care taie panglici sunt toți purtători de microbi pe mâini. Așa încât, dacă vreți să controlăm infecțiile de spital, rețineți lecțiile din pandemie și continuați să le aplicați. Începând cu spălatul pe mâini cât de frecvent și cât de corect.

Decontaminarea mâinilor ori de câte ori treceți pe lângă o stație de antiseptic.  Oriunde v-ați afla. Dar mai ales atunci când va aflați în spital. Atingeți cât mai atent ușile. Nu pentru că o să luați gonoree, ci pentru că să un lăsăți acolo microbiota personală. Sorry că insist, dar totuși chestiile astea trebuie repetate.

Și va rog să nu-mi spuneți că deocamdată trebuie să rezolvăm problema huțupanilor care scuipă  pe stradă cu aceeași frenezie ca și în urmă cu 200 de ani. Pentru asta sunt polițiștii de la Bacău care pot să-și miște fundurile de pe scaun și să înceapă să dea niște amenzi de să rămână ăia fără salivă”, a mai scris profesorul universitar pe contul său de Facebook.

Sursa foto: Facebook