Actorul Dorel Vișan a iubit toată viața aceeași femeie: „Nu mi-am putut imagina…”

Actorul Dorel Vișan împlinește astăzi 87 de ani, iar toată viața lui a fost fidel unei singure femei, singura „doamnă Vișan”. Și împreună au făcut și crescut trei copii. Având lejeritatea de a trece de la un rol al altul, interpretând personaje diferite, celebrul actor nu a făcut așa în viața privată.

Dorel Vișan este un actor român cunoscut, care a deținut și funcția de director al Teatrului „Lucian Blaga” din Cluj, fiind totodată și poet. În cariera sa teatrală, a jucat în mai mult de 40 de roluri diverse, acoperind opere de la Molière și Shakespeare până la Marivaux și Büchner. În cinematografie, Vișan a avut peste 50 de roluri în filme românești și internaționale.

Dorel Vișan s-a născut pe 25 iunie 1937, în localitatea Tăușeni, Bonțida, județul Cluj. Încă din copilărie, a fost fascinat de povești și de arta povestirii, o pasiune care i-a fost alimentată de atmosfera culturală din familie și de tradițiile locale. Această fascinație s-a transformat treptat într-o iubire pentru teatru și literatură.

Pasiunea sa pentru teatru a început să prindă contur încă din anii de liceu. Tânărul Dorel Vișan a fost vizibil influențat de spectacolele de teatru la care avea ocazia să asiste, iar profesorii săi l-au încurajat să-și dezvolte talentul actoricesc. Prin urmare, după absolvirea liceului, a decis să urmeze o carieră în actorie. A fost admis la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, unde a avut parte de profesori renumiți.

Jurnaliștii de la The New York Times scriau despre el

După absolvire, Dorel Vișan a început să joace pe scenele teatrului din Cluj, iar talentul și dedicarea sa l-au făcut rapid remarcat. A devenit cunoscut pentru interpretările sale profunde și variate, devenind unul dintre actorii din România cunoscut și apreciat pe plan european și internațional. Debutul său pe marele ecran în 1974, în comedia Păcală, a fost urmat de o interpretare magistrală în filmul Între oglinzi paralele, regizat de Mircea Veroiu, patru ani mai târziu.

În 1987, a obținut un succes deosebit în rolul principal din filmul Iacob, regizat de Mircea Danieliuc, o interpretare care a fost intens lăudată de presa internațională. Jurnaliștii The New York Times l-a descris pe Vișan ca fiind „extraordinar în rolul principal, în special în ultimele 20 de minute, când rămâne singur și fără cuvinte”.

În 1985, a interpretat rolul Tudor Bălosu în Moromeții, regizat de Stere Gulea, iar în 1995 a primit premiul pentru cea mai bună interpretare masculină la Festivalul Filmului Mediteranean de la Montpellier pentru rolul senatorului Vârtosu din Senatorul melcilor, regizat de Mircea Daneliuc. Criticii francezi l-au lăudat pentru această interpretare remarcabilă, descriindu-l drept „genial” și remarcând „jocul excepțional” al lui Vișan în acest rol.

Dorel Vișan: „Nevastă-mea era foarte frumoasă, iar eu eram la fel de urât”

Actorul Dorel Vișan a fost fidel unei singure femei. Timp de 29 de ani i-a fost alături soției sa, Maria Vișan, cei doi având împreună trei copii. Și-a pierdut soția în urmă cu 31 de ani și, deși era încă tânăr, nu a putut concepe că s-ar putea recăsători. Într-un interviu mai vechi, artistul a povestit despre cum a cunoscut-o pe Maria și despre motivele pentru care nu s-a recăsătorit.

„Nevastă-mea era foarte frumoasă, iar eu eram la fel de urât că și acum”, obișnuia să spună. Nu a cucerit-o așa cum se cuceresc, de obicei, femeile. „Avea față de mine o încrâncenare puternică.I se părea că sunt foarte încrezut, fiind student la Arta. Dar o dată ce am început să ne cunoaștem, ne-am înțeles foarte bine, ea fiind o profesoară de sport foarte serioasă”, a mai dezvăluit actorul.

S-au cunoscut în căminul studențesc. Era era studentă în anul al III-lea, el în al doilea. S-au intersectat „printr-o întâmplare”, dar ea nu îl suporta. Până când nu l-a cunoscut cu adevărat.

„De atunci, am învățat că atunci când nu suporți pe cineva, trebuie să te controlezi. Gândirea este irațională, și de multe ori, îți dai seama că tocmai de acea persoană ai nevoie. În viața mea, am devenit prieten cu oameni pe care inițial nu-i suportam, dar am avut puterea de a-i analiza”, a relatat Dorel Vișan.

De ce nu s-a recăsătorit

Actorul și-a trăit viața personală discret. Respectul față de femeia care i-a fost marea lui dragoste l-a împiedicat să se recăsătorească, chiar dacă Maria Vișan a trecut la cele veșnice în 1993.

„Am avut cu nevasta-mea o relaţie specială. E moartă de 30 de ani şi nu mi-am putut imagina că eu aş putea să mă recăsătoresc, deşi am stat cu cineva mulţi ani… (…) Am considerat întotdeauna căsătoria că este o școală continuă și fără sfârșit în care fiecare învață de la celălalt. În căsătorie, lucrul fundamental este respectul, iubirea se topește, dar respectul trebuie să rămână până la capăt”, a declarat actorul.

El a povestit că în ultimii ani a avut câteva „prietene de o calitate extraordinară, la fel de remarcabile ca și soția mea, pentru că le-am ales cu grijă”, însă „doamna Vișan” a rămas doar una, Maria, mama copiilor săi.

Poetul Dorel Vișan

„Deși am o oarecare înțelepciune, încă nu înțeleg moartea. Vorba aceea, nu de ea mi-e frică, ci de veșnicia ei. Omul moare doar atunci când cei care l-au cunoscut îl uită. De aceea, Eminescu nu poate muri, are viață veșnică”, a spus Vișan. Pe lângă activitatea sa intensă în film, Dorel Vișan a fost și director al Teatrului „Lucian Blaga” din Cluj și profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai” din același oraș.

Dorel Vișan rămâne o figură emblematică a culturii românești, un artist complet dedicat artei sale. Recent, s-a discutat mult despre pensia modestă pe care o primește, în ciuda deceniilor petrecute în lumina reflectoarelor. Artistul încasează o pensie de 1.400 de lei lunar, dar beneficiază și de o indemnizație de merit ca recunoaștere pentru contribuțiile sale artistice.

Totodată, Vișan este și poet, publicând mai multe volume de poezii care reflectă sensibilitatea și profunzimea sa artistică.

Doamne, fă-mă din nou…

Doamne, fă-mă din nou copil şi argat
Şi du-mă la mine în sat.
Ia-mi învăţăturile – balast inutil –
Şi du-mă la oi înapoi şi fă-mă copil…

Ia-mi de pe faţa de masă scrobită
Mâncarea aleasă, stropită
Cu-arome din Orient aduse cu greu
Chintale – pe-a marilor cale –
Ia-mi de pe masă mâncarea-aburindă
Ce o tai cu zece tacâmuri;
Şi lasă-mi în schimb un drob de mălai,
Să-l mănânc cu nesaţ în colbul din drumuri…
Ia-mi noaptea nesomnul şi veghea
Şi gânduri mai bune, mai rele; 
Şi dă-mi înapoi somnul adânc şi visele mele, 
Du-mă în sat copil înapoi, să dorm cât voi… 
Să mă scol…desculţ…dimineaţa 
Să-mi spăl la Izvoare ochii şi faţa… 
Să-mi pun pălăria pe cap… 
Şi să fiu îmbrăcat… 
Ia-mi ginşii, ia-mi blănuri, 
Mătăsuri şi nylon – de tot mă despoi – 
Promite-mi atâta doar…un cămeşoi!

Ia-mă, Cerescule Tată, de la televizor… 
Şi du-mă-napoi – copil pe tălpi sângerat – 
Pe asprele mirişti, pe-aridul ogor… 

Nu vreau Academii şi Artă şi Vază… 
Vedetă, Maestru şi Marele Om… 
Du-mă-napoi în ogradă la tata 
Să mă ştie doar badea Ion… 
Să încalec pe mânzul buiac cu ham nedeprins 
Şi-n fluierul mierlei să zbor; 
Prinţul Gavroche…Pe câmp necuprins. 

Doamne, ia-mi Kentul şi lozul cel mare… 
Şi fă-mă copil, norocul să-mi joc 
Ducând pupăza teiului – găina ghiduşă – 
La târgul de ţară, la iarmaroc… 

Doamne, ia-mi de la scară maşina Oltcit, 
Şi ia-mi trotuarul… 
Şi du-mă-napoi pe uliţi cu praf 
Copil ne-nvăţat, mânând boii şi carul. 
Berbeceşte s-o tai peste hături… 
Să urc dealul pieptiş…să dau lumii ocol… 
Şi să uit de permis şi să scap de control… 

Doamne, ia-mi şi graiul ales şi ranguri 
Şi functii şi vorbe deşarte ce viaţa-mi destramă… 
Şi du-mă în sat şi fă-mă copil 
Şi dă-mi mângâierea de MAMĂ…  (Cluj-Napoca, februarie 1993)

Sursa foto: Dorelvisan.ro