Simona Ionescu / Redactor Șef
Adrian Daminescu a împlinit în urmă cu fix o lună 67 de ani. Iar momentele aniversare sunt prilejuri excelente să ne amintim mai multe despre sărbătorit, de exemplu cum acesta a fost un copil cu adevărat special. Sute de oameni au asistat la „năzbâtia” lui dintr-o seară când avea numai șase ani.
Adrian Daminescu este al doilea copil al cuplului Constantin și Aznif-Elisabeta Daminescu. Constantin Daminescu a fost compozitor și dirijor, iar mama, Aznif Elisabeta, născută Ekmekgian, de origine armeană, a fost soprană a scenei lirice din Timișoara. Cu așa părinți, nu e de mirare că micul Adrian a venit pe lume dăruit cu har.
Născut la Timișoara, pe 2 octombrie 1956, este un cântăreț cu voce caldă, baritonală și ambitus de tenor și compozitor. Când era micuț, îl fascina vraja de care era în stare tatăl său, dirijor al orchestrei Operei, care reușea cu o simplă baghetă să coordoneze zeci de instrumentiști. Neapărat că voia și el să facă la fel.
„Avea doar șase ani. În timpul spectacolului Văduva veselă, când nici nu începuse bine actul doi, micuțul Adrian se desprinde de mătușa lui, Medi, cu care stătea în primul rând și se îndreaptă către scările laterale din stânga scenei, unde începe cu ochii închiși să dirijeze concomitent cu tatăl său. Din mână în mână, tatăl îi trimite un vârf de baghetă pe care el o primește generos, mulțumind frumos, aplecându-se ușor cu bagheta la inimă și continuând să dirijeze.
Privirile soliștilor și membrilor orchestrei se îndreaptă asupra lui. Ca prin minune, copilul preia conducerea muzicală, dirijând din memorie partitura dificilă, dând intrările soliștilor, corului și orchestrei cu mare precizie. Publicul era atent doar la el. Tatăl își diminuează mișcările, evidențiindu-l pe puștiul blond cu breton, încruntat și cu o mină gravă, care încheia actul identic cu tatăl său… După câteva momente de liniște, urmă o explozie de aplauze ce au durat aproape toată pauza”, e relatat în biografia artistului.
Publicul l-a aplaudat în picioare, în timp ce artiștii au ochii în lacrimi de emoție și aplaudă și ei: corul, orchestra. Adrian, așa mic cum era, la șase ani, înțelege. Cu bagheta în mână face o plecăciune, cum a văzut la tatăl său și la marii artiști, și salută publicul. Publicul devenise al lui.
A doua zi, tatăl a tras ponoasele. Directorul Operei l-a convocat și i-a interzis să își mai aducă copilul în sala de spectacole. Dirijorul i-a spus fiului, iar acesta, mic cum era, nu avea de unde să înțeleagă ce greșise. „Tati, nu am fost cuminte?”, și-a întrebat părintele.
Născut în Timișoara, Adrian Daminescu a crescut însă la malul mării, deoarece tatăl său a fost detașat la Constanța. La mare, Adrian s-a contaminat cu un virus care îl urmărește până în ziua de azi: pescuitul. Însă muzica era deja marea lui dragoste și pasiune. Viața lui.
La vârsta de 9 ani a participat la emisiunea Dialog la distanță realizată de Adrian Păunescu. A interpretat o canțonetă italiană și a avut mare succes. Peste cinci ani, în 1970 se înscrie la Liceul de muzică din Timișoara, la sugestia tatălui său. Doi ani mai târziu a debutat ca violoncelist, percuționist și voce în grupul Promusica. Peste alți doi ani, a înființat un grup de folk progresiv, Helicoidal. În vacanțe, cânta la violoncel, sub bagheta tatălui.
La festivalul Primavara baladelor din 1975 grupul său a obținut Premiul de popularitate și Premiul pentru de cel mai bun grup al festivalului. Adrian Daminescu a pătruns astfel în lumea interpreților vocali. Ultimii doi ani de liceu i-a urmat la Dinu Lipatti, în București, unde a studiat canto cu profesoara Georgeta Stoleriu.
A intrat la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” student la secția canto, avându-i profesori pe Ion Stoian, Georgeta Stoleriu și mai târziu pe Ion Pop. Suntem în anul 1977, anul în care a devenit student și cel în care a debutat la Opera din Constanța, sub bagheta tatălui, în spectacolele estivale, interpretând rolul Eisenstein din Liliacul și Papacoda din O noapte în Veneția, ambele în limba germană.
Dar parcă nu avea liniște, să se ocupe doar de școală. Așa că pune bazele formației Basorelief, iar în 1980 înființeaza grupul rock Blitz. După destrămarea grupului, Adrian Daminescu a devenit solistul trupei Columna, în care a activat până în 1990, când a plecat din țară.
În 1989, Adrian Daminescu a participat la Revoluție. Însă nu a cerut, ulterior, certificat de revoluționar. El a considerat că era datoria lui de român să lupte pentru țara sa. În 14 februarie 1990 a plecat la Londra. În același an s-a îndrăgostit și s-a căsătorit cu Francis Suzane Wocker, o frumusețe, fiica ducelui de Essex. Având deja notorietate, era invitat în emisiuni TV legate de România și evenimentele ce se petreceau în țara sa natală.
După mineriada din 13 – 15 iunie 1990, Adrian Daminescu e invitat să vorbească în emisiunea Gloriei Hannifood de la BBC1. Marcat de toate acestea, compune melodia România, pe care a înregistrat-o în studiourile lui Peter Wilson. Piesa a devenit hitul diasporei române. Doar doi ani a durat mariajul cu fiica ducelui de Essex. După divorț, ia decizia să revină în țară.
După acel moment se apucă serios de compoziție și lansează primul album în 1995 – Bucăți din mine. În decembrie 1997 i se naște fiica, Ana Elisabeta, unicul copil natural. Tot în a doua parte a anilor 1990, compune muzică de film: Întoarcerea prințului dragon, coloane sonore pentru diverse case de film din străinatate, lăsând în plan secund cariera de solist. Apoi urmează o lovitură a destinului. Mama fiicei sale, Mihaela Mihăilescu, decide în 2001 să plece în Kansas (SUA) cu tot cu fiica lor.
Acest lucru l-a debusolat complet, după cum avea să mărturisească. Avea însă un înger păzitor. Care i-a scos-o în cale pe femeia ce avea să îl salveze de la sinucidere. În anul 2005, în viața lui Adrian Daminescu a intrat Dana, cea care îi este soție loială, sprijin și sens în viață până azi. Din acel moment Daminescu s-a întors la viața artistică, pe scenă, în emisiuni televizate, spectacole. Era ca și cum ar fi renăscut. Și-a numit acel an, „anul salvării”, căci așa a și fost.
Pe Dana a cunoscut-o în casa fratelui ei, la un grătar. Nu și-a mai putut lua ochii de la ea. „Soţia mea m-a schimbat total, este o femeie cu principii foarte stricte. Umblam cu capul în nori, eram artist. Fără ea, acum aş fi fost lângă Mădălina Manole. Ea m-a învăţat tot, m-a învăţat să văd oamenii, să-i simt, să fiu cu picioarele pe pământ. Iubirea este echilibrul într-o familie”, a povestit interpretul, cu ani în urmă, la postul Acasă TV.
Sursa foto: Instagram, arhiva artistului pentru revista Tango
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
