Claudia Cardinale rămâne o legendă vie a cinematografiei italiene, care ascunde încă multă secrete. Iată câteva dintre lucrurile necunoscute despre diva, numită și regina capriciilor.

Claudia Cardinale visa să descopere lumea

În adolescență, Claudia Cardinale își dorea să devină învățătoare, o aspirație influențată de dorința de a educa și de a împărtăși cunoaștere.

„Voiam să predau copiilor, să-i ajut să descopere lumea”, a mărturisit vedeta cu câțiva ani în urmă. Cariera sa cinematografică a început accidental, după ce a câștigat concursul „Cea mai frumoasă italiancă din Tunisia” în 1957, premiul fiind o călătorie la Festivalul de Film de la Veneția, care i-a deschis porțile Hollywoodului.

Dragostea pentru cai și sporturile ecvestre

În afara platourilor de filmare, actrița Claudia Cardinale avea un capriciu mai puțin cunoscut: dragostea pentru cai și sporturile ecvestre. „Când eram tânără, adoram să galopez pe plajele din Tunisia. Caii mă făceau să mă simt liberă”, a povestit diva.

Această pasiune reflecta spiritul său aventuros, visul ei din copilărie fiind să devină exploratoare, nu actriță. Spre deosebire de multe colege de generație, Cardinale a refuzat operațiile estetice, un capriciu care a devenit o declarație de autenticitate: „Nu am făcut niciodată lifting facial sau alte intervenții. De ce să-mi ascund zâmbetul?”.

Claudia Cardinale s-a impus pe platoul de filmare: fără scene de nuditate

Claudia Cardinale era cunoscută pentru capriciile sale legate de integritatea artistică. Celebră pentru formele sale voluptuoase, pe care le etala cu grație în filme, vedeta a refuzat categoric scenele de nuditate.

„Am tras o linie clară: fără scene dezbrăcate, indiferent ce cerea scenariul”, a declarat ea. Acest capriciu reflecta dorința sa de a fi respectată pentru talentul primit de la Divinitate, nu doar pentru frumusețe, și a fost unul dintre motivele pentru care a respins avansurile lui Marlon Brando în timpul filmărilor la „The Professionals”.

Cum era alintată Claudia Cardinale

Colegii și prietenii o alintau cu inițialele „CC”. Și regizorul Luchino Visconti, care a distribuit-o în „Rocco și frații săi” (1960) și „Ghepardul” (1963), o numea „CC” pe platourile de filmare, un gest care a devenit popular în cercurile cinematografice. P

Pe de altă parte, publicul și presa au supranumit-o „Primadonna italiană” sau „Brigitte Bardot a Italiei”, datorită frumuseții sale senzuale și a prezenței scenice captivante.

„Claudia Cardinale este o frumusețe dăltuită de Michelangelo, dar care va rămâne mai presus de fenomenul artistic”, scria criticul Alberto Moravia. În copilărie, mama sa o alinta Claude și o încuraja mereu să zâmbească: „Mama obișnuia să spună: «Așteaptă până vei fi mai mare, Claude, vei zâmbi mereu»”.

Vocea i-a fost dublată mulți ani

Deși a devenit un simbol al cinematografiei italiene, Claudia Cardinale a întâmpinat dificultăți în a vorbi fluent italiana, deoarece limba sa maternă era franceza, învățată în Tunisia. În primele sale filme, vocea sa răgușită a fost considerată nepotrivită, fiind dublată de actrițe cu accente italiene mai clare.

„Vocea mea era o problemă. Mi se spunea că sună prea bărbătește, așa că am fost dublată ani de zile”, s-a destăinuit actrița. Această nesiguranță a fost o altă traumă profesională, dar a perseverat, învățând italiana și impunându-se prin talent și carismă.

 

Citiți și:

Claudia Cardinale voia să fie învățătoare. Frumusețea ei a făcut-o un star internațional