Simona Ionescu / Redactor Șef
“Coloana fără sfârșit” este unul dintre marile monumente dedicate Unirii şi eroilor din Primul Război Mondial. La lansarea sa, în 1938, ansamblul ridicat de Constantin Brâncuşi purta numele de „Monumentul Păcii”.
Când au văzut schița monumentului, autoritățile de atunci s-au certat, apoi comuniștii au vrut să îl dărâme cu un tractor. Monumentul nici nu s-a mișcat din loc.
“Coloana fără sfârșit” este unul dintre monumentele lui Constantin Brâncuși cu care românii se mândresc.
A fost inaugurată pe 27 octombrie 1938, la Târgu Jiu. Coloana are o înălțime de 29,35 metri și este compusă din 16 moduli octaedrici suprapuși.
Însă monumentul are o poveste ”românească”, cu scandal și violență.
Sumele consistente plătite sculptorului, aflat în apogeul celebrităţii, nu au venit de la bugetul de stat, ci de la nobilii şi oamenii de afaceri ai vremii.
În 1936, când a acceptat proiectul de la Tg. Jiu, Constantin Brâncuşi era cunoscut în toate cercurile artistice influente din Occident. Lucrările sale se vindeau cu sume piperate.
Sculptorul trăia de 30 de ani la Paris. Înfăţişa idei: O femeie îndoliată devenise Rugăciune, o alta într-o atitudine calmă şi smerită era Cuminţenia Pământului.
Domnişoara Pogany pornise de la un Narcis şi se transformase într-o Madonă, stâlpii ţărăneşti ai Olteniei se transformaseră în coloane de templu.
Pe lângă talent, carte şi muncă titanică, Constantin Brâncuşi avea şi mare fler în a-şi promova imaginea.
Constantin Brâncuşi juca rolul unui ţăran necizelat, ajuns la Paris pe jos. Totuși, el făcuse studii într-un atelier de sculptură în lemn la Viena, apoi la Şcoala de Belle Arte de la Bucureşti.
În 1936, Arethia Tătărăscu, soţia marelui politician liberal, aflată în fruntea Ligii Femeilor Gorjene, căuta o soluţie pentru un proiect deosebit în memoria eroilor din primul război mondial.
Pentru sărbătorirea a 20 de ani de la Marea Unire, Liga Femeilor Gorjene era dispusă să plătească o sumă substanţială pentru o lucrare demnă de New York sau Paris. S-au adresat lui Brâncuşi.
Colaborarea cu celebrul Constantin Brâncuşi a început cu o veritabilă ceartă oltenească.
Toată lumea se aştepta ca monumentul dedicat eroilor să înfăţişeze soldaţi. Sculptorul se gândea însă la o coloană de templu.
În plină şedinţă, Brâncuşi derulează o fotografie şi Brâncuşi spune: m-am gândit încă de la Paris că aşa ar trebui să arate monumentul.
Și desfăşoară un montaj fotografic. ”Bine, dar acesta nu este decât un stâlp ţărănesc”, au spus oficialii. Brâncuși a avut un acces de furie.
A doua zi, a spus: ”M-am gândit şi aceasta trebuie să fie soluţia. Şi membrele Ligii au acceptat”.
„Înţelegerea dintre Constantin Brâncuşi şi Arethia Tătărăscu privea iniţial numai Coloana fără Sfârşit.
Era monumentul pe care oraşul Tg. Jiu şi-l dorea pentru cinstirea eroilor din primul război mondial.
Dar în momentul în care schiţa pentru Coloana fără sfârşit a fost gata, Brâncuşi a realizat că există un loc perfect pentru a instala aici Poarta Sărutului, un monument pe care îl vedea iniţial la Hobiţa.
Iar când lucrările la Poarta Sărutului erau în toi, Brâncuşi a realizat că mai poate dărui oraşului său un alt monument. Este vorba despre Masa Tăcerii. Toate acestea au fost descoperite treptat, scrie Digi24.
Aşa cum sculptorul le-a mărturisit, ”templul” avea acum coloană, friză şi altar.
Operele lui Brâncuşi de la Tg. Jiu au trecut prin momente mult mai grele.
În anii ’50, în plină epocă stalinistă, Masa Tăcerii devenise loc de picnic.
Tănasie Lolescu, membru în Uniunea Tineretului Comunist (UTC), s-a oferit să dărâme cu tractorul Coloana fără de sfârşit.
Lucrarea, care cântărește în jur de 30 de tone, cele 16 module și două jumătăți sunt din fontă, iar axul central din oțel, ar fi asigurat locul I la concursul de adunat deşeuri.
”Răspundeam de şcoala de tractorişti de la Odeni, îi spun tovarășului director: îmi trebuie un tractor.
Am pornit IAR-ul şi-am plecat către Coloana Infinitului. Am legat cu nişte lanţuri, am tras. Am rupt lanţurile. Erau slabe.
Ne-am legat mai de sus. Când am tras cu mare putere, s-a ridicat tractorul de spate în sus. Nu s-a putut face nimic. Am renunţat”, a povestit Tănasie Lolescu.
Se pare că geniul sculptorului Brâncuşi, neîntrecut în echilibrul estetic, dar şi fizic al operelor sale, au împiedicat vandalizarea lor.
Pe 19 februarie, este Ziua Constantin Brâncuși. Este omagiat în aproape toată țara. Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România prezintă poemul „Omagiu lui Brâncuşi, pe Calea Eroilor”.
Regia, scenariul şi comentariul aparţin lui Sergiu Cioiu, muzică şi versuri Alexandru Mandy.
Proiecţia va avea loc la Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu” şi va fi urmată de un recital Sergiu Cioiu şi Maia Morgenstern.
Constantin Brâncuşi s-a născut la 19 februarie 1876 în satul Hobiţa, comuna Peştişani, din judeţul Gorj, într-o casă construită în întregime din lemn.
Mama şi-a dorit foarte mult ca fiul ei să devină preot în satul natal, însă n-a apucat să-şi vadă feciorul propovăduind Cuvântul Evangheliei. Își dorea ca fiul ei să devină un gospodar de frunte, la casa lui, înconjurat de copii, aşa cum era obiceiul în viaţa ţăranului român.
A urmat Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova perioadă în care a fost şi cântăreţ la Biserica Madona Dudu.
În 1895, a fost admis la specializare la secţia de sculptură în lemn, iar în 1897 a călătorit la Viena, unde a lucrat în secţia de finisare artistică a unei fabrici de mobilă.
A revenit în ţară, unde a urmat cursurile Şcolii de Belle-Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902.
Constantin Brâncuşi a plecat spre Paris în 1904, unde, un an mai târziu, a luat concursul de admitere la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts şi a lucrat în atelierul lui Antonin Mercié. A fost angajat de Rodin ca practician, dar nu rămâne aici mult timp, convins fiind că ”La umbra marilor copaci nu creşte nimic”
„Poet al formelor cioplite“, Brâncuşi construieşte o vastă operă de o remarcabilă complexitate tematică. După trecerea în eternitate, faima sa şi a operelor sale nu a încetat să sporească. Sursa: centrulbrancusi.ro
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
