Ediție specială ”Destine ca-n filme”
„Marţi 27 decembrie, ne amintim de
Victor Socaciu şi facem o incursiune în universul artistului care ne-a părăsit prea devreme, la casa din Cornu, acolo unde chitara lui a devenit altar. De la ora 20:00, în exclusivitate, la TVR2.”, anunță
TVR 1.
În urmă cu un an, pe 27 decembrie 2021, lumea muzicii pierdea unul dintre reprezentanţii de seamă, care prin melodiile lui a bucurat generaţii de adolescenţi. Considerat unul dintre corifeii muzicii folk,
Victor Socaciu s-a afirmat alături de Cenaclul „Flacăra”. După Revoluţie, artistul braşovean a continuat să lanseze cântece şi discuri de succes, iar în paralel a fondat şi organizat cel mai important festival al genului – „Om bun”. Intrat în politică, a fost la originea multor legiferări în domeniul culturii (a propus, în 2010, instituirea datei de 15 ianuarie ca Ziua Culturii Naţionale).
„Pentru Victor Socaciu, poetul Adrian Păunescu a cerut singura audienţă la Elena Ceauşescu din viaţa lui”
În ediţia „In Memoriam Victor Socaciu”, realizatoarei
Iuliana Marciuc i se alătură Brânduşa Socaciu, soţia artistului, Marina Almăşan, Andrei Păunescu, diplomatul Lilian Zamfiroiu şi doctorul Mircea Penescu. Cu ajutorul Arhivei Multimedia TVR, vom reasculta melodii, dar şi mărturii ale celor care i-au fost apropiaţi.
„Pentru Victor Socaciu, poetul
Adrian Păunescu a cerut singura audienţă la Elena Ceauşescu din viaţa lui. Povestea a avut loc în anii 80. Victor Socaciu terminase facultatea şi fusese repartizat într-o fabrică din Calafat, unde era mai mult în şomaj tehnic. Audienţa la Elena Ceauşescu a fost ca să poată să-l aducă la Bucureşti şi nu oriunde, ci redactor la Televiziunea Română. Mai târziu, cei doi s-au certat şi nu au mai vorbit timp de 16 ani”, îşi aminteşte Andrei Păunescu.
„Ai ascultat vreodată cântecele mele?”
Este privilegiul unui artist de valoare ca muzica să rămână în sufletele celor care l-au apreciat. La „Destine ca-n filme” îl vom cunoaşte mai bine pe artistul Victor Socaciu, prin intermediul acelora care l-au iubit, al prietenilor şi colegilor săi. „Era colaborator al „Ceaiului de la ora 5″ şi mi-a adus o casetă. M-a întrebat: „Ai ascultat vreodată cântecele mele?”. I-am mărturisit că auzisem doar pe cele de la radio. Am ascultat caseta acasă şi mi-a „picat sufletul” pe „Ceasul iubirii”. M-am gândit, Doamne, ce special trebuie să fie omul care a scris un asemenea cântec de dragoste, superb”, îşi aminteşte
Marina Almăşan.
