Cum s-a încercat salvarea de la moarte a poeților Adrian Păunescu și Corneliu Vadim Tudor

Cum s-a încercat salvarea de la moarte a poeților Adrian Păunescu și Corneliu Vadim Tudor
Doi mari poeți, două personalități controversate din cauza politicii, două morți aproape identice. La o distanță de 5 ani. Adrian Păunescu în 2010, iar Corneliu Vadim Tudor în 2015.

Dacă în textul jurnalistic care a anunțat decesul lui Adrian Păunescu ar fi fost înlocuite doar numele și data, nimeni nu ar sesiza că ar mai fi citit, cândva, o asemenea știre.

Destinul întru plecarea spre ceruri a lui Corneliu Vadim Tudor s-a pliat, însă, perfect pe cel al veșnicului său rival literar, uneori și politic, Adrian Păunescu.

Vadim și Păunescu, rivali în viață, egali în fața morții

Vadim, un nume legat puternic de partidul România Mare, pe care l-a fondat după revoluție. A fost poet, publicist şi om politic. Pionul principal al multor scandaluri publice. La fel cu ”fratele Păunescu”, cum îi spunea Vadim, în perioadele liniștite, de împăcare!
Poetul Corneliu Vadim Tudor a încetat din viaţă, luni seară, la Spitalul Militar din Capitală, unde a fost internat în acea dimineață cu probleme cardiace. Avea 66 de ani.

Șeful spitalului a declarant că luni, 14 septembrie 2015, în jurul orei 19.00, inima lui Vadim Tudor a încetat să bată.
Așa s-a întâmplat și cu poetul Adrian Păunescu, în 5 noiembrie 2010. El avea 67 de ani.

A murit în zori

„Azi, la ora 7.15, (5 noiembrie 2010) inima maestrului a încetat să bată şi nu a mai dorit să pornească. Maestrul a plecat dintre noi”, a spus atunci prof.dr. Șerban Brădişteanu. În urmă cu o zi, medicul declarase că starea poetului este „extrem de gravă”, „mai având nişte stopuri” şi că boala lui Adrian Păunescu depăşeşte resursele terapeutice ale unităţii.

Mormântul lui Corneliu Vadim Tudor

La căpătâiul lui Corneliu Vadim Tudor au venit de acasă medici și asistente, ca să-l îngrijească sau să-l resusciteze când a intervenit stopul cardiac. Două ore s-a chinuit personalul medical ca să-l readucă la viață, însă în zadar.

Ultima poezie scrisă de Corneliu Vadim Tudor

Cu doar o săptămână înainte să se stingă, poetul CV Tudor a așternut pe hârtie ultimele versuri. Ca o premoniție…

ULTIMA CAFEA

Hai, Moarte, să bem o cafea

Ţi-o fac cu caimac, aromată

Mai leapădă-ţi coasa cea grea

Şi mantia asta ciudată.

Te rog să iei loc în fotoliu

Nu mă supără dacă fumezi

După cine eşti, Moarte, în doliu?

De ce tot suspini şi oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua

Nu te grăbi, că te frigi

Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua

Dacă eu am să mor, ce cîştigi?

Ai venit să mă iei în persoană

Prea mare onoare îmi faci

Din toată specia asta umană

Numai pe mine mă placi?

Hai să-ţi ghicesc în cafea

E bine să ştii ce te-aşteaptă

O cumpănă grea vei avea

Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.

Eşti tot timpul în criză de bani

Aici, te asemeni cu mine

De ce să fim noi duşmani?

Eu te-nţeleg cel mai bine.

Lumea te aplaudă de departe

În zvon de coridă, olé!

Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte

Să văd: după tine ce e?

Acum eşti captivă la mine

Am vrut să-ţi arăt, draga mea

Că nu-mi este frică de tine:

Ţi-am pus şoricioaică-n cafea

Foto: Facebook

Recomandarile noastre