Doina Melinte, amintiri dureroase din internatul școlii de la Bistrița. „L-am sunat pe tata și i-am spus să vină să mă ia, că mor”

În școala primară, a cochetat cu gimnastica, apoi și-a dorit să devină balerină, dar părinții nu au fost de acord să plece la Cluj pentru a-și urma acest vis.

Doina Melinte, una dintre personalitățile atletismului românesc a povestit un capitol dureros din copilărie, marcat de singurătate și chinuri în internatul școlii sportive din Bistrița.

Legendara sportivă a rememorat cu emoție perioada în care a învățat în internatul unei foste închisori, unde primea doar mâncare cu carne de oaie. Sportiva a oferit o privire rară în culisele performanțelor sale, dezvăluind prețul plătit de generația de aur a sportului românesc.

Doina Melinte a învățat într-un internat care se afla în fosta pușcărie de la Bistrița

„Internatul și școala în care stăteam noi erau într-o fostă pușcărie din Bistrița”, a povestit vedeta, unde celulele erau transformate în dormitoare pentru elevi, iar atmosfera apăsătoare.

„Eram două clase și în clasa mea eram din județul Bacău, Suceava, Maramureș și Cluj. Și, într-adevăr, clădirea, internatul și școala erau într-o fostă pușcărie din Bistrița”, și-a amintit sportiva.

Aceasta nu poate uita nici acum mirosul mâncării cu carne de oaie, când, dezgustată, i-a telefonat tatălui și l-a rugat să „să vină să mă ia acasă că mor”.

Din acel moment, „mămica” a început să-i trimită pachete săptămânale cu hrană, iar ulterior, cantina a ajustat meniul, oferindu-i alternative.

Directorul școlii își dorea să o facă economistă

„Când veneam de la antrenament, colegele mele se relaxau, eu trebuia să învăț pentru a doua zi”, a mărturisit sportiva.

Mai mult, aceasta și-a amintit că mergea la antrenamente îmbrăcată în uniformă școlară, cu un bilet de voie de la director, „domnul Drăgan”, care dorea să o facă economistă. O formalitate absurdă care sublinia rigiditatea sistemului.

„Iar mie nu-mi plăcea nici economia, nici contabilitatea”, a rememorat Doina Melinte.

Pe de altă altă parte, mama ei, îngrijorată că fata muncea prea mult, a găsit o soluție: „Mămica mea mă întreba câți bani să-mi dea ca să nu mai muncesc atât, că o să îmbătrânesc, că o să mă ridez, și eu spuneam că mai fac un sezon și mă las”.

Aceste momente, rememorate cu o urmă de umor amar, dezvăluie presiunea uriașă asupra tinerilor sportivi din epoca comunistă, unde performanța era totul, iar copilăria un lux interzis.

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!