Simona Ionescu / Redactor Șef
Viața unui star muzical nu a fost niciodată o garanție pentru longevitate. În cazul lui Eric Clapton, care împlinește 80 de ani la sfârșitul acestei luni, faptul că e în viață pare o adevărată minune divină.
Alcool înainte de micul dejun, heroină în valoare de jumătate de apartament săptămânal, povești amoroase cu minore și cu soția celui mai bun prieten, George Harrison de la The Beatles – acestea sunt numai câteva exemple ale vieții lui Eric Clapton, una plină de excese greu de imaginat. La cum a trăit, e o minune că e în viață. Vedeta multiplu premiată cu Grammy va împlini, curând, 80 de ani. Biograful său, Philip Norman, dezvăluie cum a fost viața sălbatică a starului dintr-o perspectivă mai apropiată.
View this post on Instagram
În cariera sa de 60 de ani, care l-a consacrat drept cel mai mare chitarist rock britanic, Eric Clapton a supraviețuit dependenței de heroină și alcoolismului, care de multe ori îl lăsau incapabil să facă altceva pe scenă decât să zacă întins pe spate.
În 1969, Philip Norman a participat la un turneu Clapton în nordul Angliei, fiind reporter cu „acces complet”. Acest lucru i-a permis să îl observe îndeaproape pe artistul care se auto-definea drept „un egomaniac cu un complex de inferioritate”, arată Daily Mail.
La acea vreme, Eric Clapton trecuse prin patru trupe britanice legendare: Yardbirds (a doua cea mai mare trupă rock din UK, după Rolling Stones), Bluesbreakers a lui John Mayall, Cream și Blind Faith. Deja artiștii stradali făceau graffitti-uri cu mesajul „Clapton este Dumnezeu”, un statut pe care nici măcar The Beatles nu l-au atins vreodată.
În ciuda succesului fulminant, Eric Clapton se considera doar un muzician de rând, mulțumit să stea în banca lui și să facă, din când în când, unul dintre solo-urile sale uimitoare. Biograful își amintește o scenă în care o femeie l-a recunoscut pe George Harrison, invitat de Clapton să participe incognito la turneu. Aceasta i-a cerut un autograf, după care a întrebat, arătând spre Eric Clapton, dacă era și el celebru. Artistul a spus simplu că nu este decât „un simplu fan”.
View this post on Instagram
Turneul avea un subtext: Clapton era secret îndrăgostit de soția lui George Harrison, Pattie, și se simțea copleșit de vinovăție din acest motiv.
Pentru concertul din Liverpool, Pattie călătorise din Londra împreună cu sora sa de 17 ani, Paula, pe care George Harrison, un afemeiat redutabil, plănuia să o seducă. Fără să știe de sentimentele prietenului său Eric față de Pattie, George i-o propusese ca parteneră de pat pentru a o ține ocupată, în timp ce el încerca să o cucerească pe Paula. Planul a fost dat peste cap când Paula a refuzat să se lase sedusă de cumnatul ei, acceptându-l însă pe Eric Clapton, care s-a reorientat spre sora disponibilă. Povestea cu Pattie Harrison însă nu avea să se încheie aici.
Eric Patrick Clapton s-a născut în martie 1945 și a crescut în Ripley, un sat din Surrey, aflat în apropiere de Londra. Mama sa, Pat, l-a născut la 16 ani în urma unei aventuri cu un soldat canadian din timpul războiului. Acesta însă s-a dovedit a fi căsătorit și s-a întors la soția sa după instalarea păcii. Pentru a evita stigmatul unei mame singure la o vârstă atât de fragedă, Pat l-a dat pe Clapton în grija mamei sale, Rose. Astfel, el a crescut crezând că Rose era mama sa, nu bunica, iar Pat era sora sa adultă.
A început să învețe să cânte la chitară în școala generală, iar singurul lucru pe care voia să-l cânte era blues-ul. S-a dovedit îndemânatic, talentat și a avut succes. Clapton a părăsit prima trupă în care intrase, Yardbirds, care pe atunci era a doua trupă ca importanță după Rolling Stones, când, în opinia sa, ei s-au „pătat” având un hit pop.
În această perioadă, i s-a dat porecla „Slowhand”, care este considerată în mod frecvent o referire la potențialul erotic al mâinii sale cu care cânta la chitară.
În cele din urmă, Eric Clapton a găsit curajul să-i scrie lui Pattie o scrisoare de dragoste pasională. Clapton și Pattie au început să se întâlnească în secret, deși niciodată la vila lui din Surrey, Hurtwood Edge, unde ea ar fi putut să se întâlnească cu una dintre cele două iubite adolescente ale artistului – propria ei soră, Paula, sau Alice Ormsby-Gore, o tânără de 17 ani, al cărei tată, Lord Harlech, fusese ambasadorul Marii Britanii la Washington.
Ambele puștoaice concurau pentru atenția lui Eric Clapton și au sfârșit risipindu-și frumusețea și, în final, sănătatea în acest proces. Vedeta Beatles a înțeles relația dintre soția sa și cel mai bun prieten la o petrecere, când, plin de curaj, Eric Clapton i-a spus-o direct.
„Trebuie să-ți spun, omule, sunt îndrăgostit de soția ta”, i-a spus Eric Clapton lui George Harrison.
Neașteptat, răspunsul ciudat și macho al lui George Harrison a fost să-l provoace pe Clapton la un duel de chitare, cu Pattie drept premiu. Chiar a încercat să manipuleze situația în favoarea sa, dându-i lui Clapton un instrument inferior și îmbătându-l cu brandy, în timp ce el a consumat doar ceai. Dar „Slowhand” a fost de neînvins.
Pe Paula a cucerit-o definitiv cu piesa „Layla”, una din primele piese înregistrate de el. Numele era inspirat dintr-o veche fabulă persană, în timp ce melodia era atât un strigăt disperat către Pattie, cât și o mustrare codificată pentru George Harrison.
„Am încercat să-ți ofer consolare / Când bărbatul tău te-a dezamăgit…”, cânta Eric Clapton.
Evident, Pattie a fost pe deplin copleșită de așa o declarație de dragoste. Ea și Eric Clapton au avut, atunci, însă, o aventură de scurtă durată, dar apoi Clapton a dispărut din viața ei – și aproape din propria sa viață, instalându-se problemele majore cu drogurile.
Deja era un consumator avid de marijuana și cocaină și a rezistat mult timp înainte de a lua heroină. Până la urmă, a căzut în mrejele dealerului. Acesta îl făcea întotdeauna să cumpere o cantitate mică de heroină sub formă de pastile, împreună cu comanda sa obișnuită de cocaină. Apoi, într-o zi, Clapton a observat pastilele adunate într-un sertar. „De ce să nu încerc?”, s-a gândit el.
O singură încercare a fost de ajuns pentru ca drogul să-l prindă. El era încă disperat de îndrăgostit de Pattie Harrison, în ciuda relațiilor paralele cu adolescente. Totodată, îi displăcea să vadă răceala și infidelitățile constante din partea celui mai bun prieten al său, George.
A crezut că heroina îl poate ajuta să uite de marea sa dragoste. Dependența s-a instalat rapid. Eric Clapton, arată biograful lui, consuma heroină de 1.000 de lire pe săptămână. Ca o comparație, având în vedere prețurile de atunci, merită spus că lunar, cu banii cheltuiți, ar fi putut să își cumpere două apartamente.
Lua din ce în ce mai multă heroină și completa cu mai multe sticle de votcă, zilnic. Apoi a descoperit că cele mai rapide rezultate veneau atunci când trăgea drogul pe nas. Folosea de fiecare dată câte o bancnotă de 50 de lire, pe care apoi o arunca în coșul de gunoi al bucătăriei. Grădinarul lui s-a îmbogățit adunând bancnotele aruncate de vedetă.
E memorabil ce s-a întâmplat în 1971, când Eric Clapton a acceptat să participe la istoricul concert caritabil al lui George Harrison pentru Bangladesh, la Madison Square Garden din New York. Și-a condiționat vechiul prieten cu heroină. Trebuia să-i asigure suficient drog pe parcursul evenimentului.
Dar când el și Alice au ajuns la hotel, s-a dovedit că proviziile procurate de George erau amestecate cu pudră de talc sau lapte praf pentru copii. Timp de trei zile înainte de spectacol, Eric Clapton a suferit simptomele agonizante ale sevrajului, în timp ce oamenii lui George și ai lui Alice căutau cu disperare un dealer de la care să cumpere multă heroină de calitate.
În 1973, la 28 de ani, după mai multe încercări eșuate, Eric Clapton a reușit să scape de dependența de heroină. A apelat la un tratament nou numit Terapie NeuroElectrică, care implica conectarea la un aparat cu impulsuri electrice ce amorțeau durerile groaznice ale pacientului, suferite în timpul sevrajului. (El a scăpat, dar amanta sa fiică de ambasador nu a fost atât de norocoasă. Părăsită în final de Eric Clapton, a murit săracă, de la o supradoză, într-un apartament mizerabil din Bournemouth, la doar 42 de ani. A fost găsită cu seringa în venă și cu toate lucrurile sale în saci de plastic.)
Dependența de heroină a fost vindecată, însă nu și cealaltă dependență. Eric Clapton a trecut aproape instantaneu de la heroină la alcoolism cronic. Biograful scrie că păstra un pahar cu brandy și 7Up pe noptiera sa, ca să le bea, amestecate, imediat ce se trezea. Începea să bea înainte de mic dejun și își umplea paharul pe parcursul zilei, indiferent dacă avea sau nu spectacol seara.
În 1974, Eric Clapton a reușit să o convingă pe Pattie Harrison să îl părăsească pe legendarul Beatles pentru el, recurgând inclusiv la vrajă voodoo de dragoste oferită de bluesman-ul și șamanul din New Orleans, Doctor John. Departe de a exista vreo problemă între el și George Harrison, cei doi giganți ai chitarelor s-au legat și mai strâns decât înainte, lăsând-o pe Pattie în mijloc și făcând-o să se simtă ca un intrus.
Ea a reprezentat însă un alt noroc incredibil pentru Clapton, fiind tolerantă față de alcoolismul lui și autodistrugerea care a rezultat (cum ar fi un discurs xenofob de pe scenă în Birmingham, un oraș sensibil la problemele rasiale), pe lângă gelozia obsesivă, în ciuda propriilor sale aventuri, și mulțimea de excentricități și nevroze ale acestuia.
După „Layla”, Pattie a fost muza artistului pentru o altă melodie de dragoste. Piesa „Wonderful Tonight” părea un portret idilic al vieții de familie a starului rock. Eric Clapton cântă despre cum o privește pe Pattie „periindu-și părul blond lung” cu o adorare totală. În realitate, a scris piesa furios pentru că ea se îmbrăca prea încet, ca să meargă la o petrecere.
Cuplul s-a căsătorit în 1979, în circumstanțe deloc romantice și în timp ce artistul avea cel puțin o amantă. Totul a pornit de la un pariu făcut de Eric Clapton cu al doilea său manager, Roger Forrester, în timp ce jucau biliard: că poate pune o poveste despre el în coloanele de bârfe ale ziarelor, în ziua următoare. Cu cererea în căsătorie adresată lui Pattie, a câștigat pariul. Ceremonia a avut loc în Tucson, Arizona, la începutul turneului american al lui Clapton, unde își invitase și amanta, pe modelul Jenny McLean.
Abia în 1982 Eric Clapton s-a internat într-o clinică din Minnesota și s-a înscris în Programul celor 12 pași al Alcoolicilor Anonimi. Aveau să treacă alți ani până când a reușit să scape cu adevărat de viciul băuturii. În timp ce el și Pattie se îndreptau spre divorț, Eric Clapton a început o relație deschisă cu vedeta italiană de film și televiziune Lory Del Santo, care i-a făcut un fiu, Connor.
A fost cu atât mai dureros pentru Pattie, care se chinuia de ani buni să-i facă un urmaș și chiar apelaseră la fertilizare in vitro. Deși s-a despărțit de italiancă la scurt timp după nașterea băiatului, artistul, care până atunci era obsedat de propria persoană, a început să fie tot mai fermecat de copilul său. Într-o zi din 1991, în timp ce se îndrepta spre apartamentul lui Lory pentru a-l lua pe Conor, băiatul de patru ani a ajuns să se joace nesupravegheat și a plonjat în gol, 53 de etaje, prin fereastra deschisă.
Imposibil de a exprima durerea altfel decât cu ajutorul chitarei, Eric Clapton a scris „Tears in Heaven”. În 1992, piesa a câștigat premiul Grammy pentru cel mai bun cântec al anului și încă două premii, pe care ar fi preferat să nu le fi primit. Acesta a fost și impulsul pentru a pune capăt celor 20 de ani de alcoolism.
Prima dovadă a fost sprijinul său financiar pentru un centru de reabilitare pentru droguri și alcool pe insula Caraibe, Antigua. Apoi, după moartea lui George Harrison din cauza cancerului în 2001, Clapton a ajutat la organizarea unui concert memorial cu mai multe vedete, „Concert for George”, la Royal Albert Hall.
În 2002, Clapton, la vârsta de 56 de ani, s-a căsătorit cu Melia McEnery, o americană de 25 de ani, pe care o cunoscuse la o licitație în care și-a vândut chitarele pentru a susține același centru de reabilitare. A devenit un soț model și, mai târziu, tată pentru trei fiice. Mai mult, fostul zeu al exceselor, s-a transformat într-un creștin practicant. A primit, în 1994, Ordinul Imperiului Britanic (OBE) pentru „contribuția sa la viața britanică”.
Anii de excese nu l-au lăsat complet nevătămat: acum suferă de neuropatie periferică, care îi afectează mâinile. Probabil nu poate fi o tragedie mai mare pentru cineva a cărui chitară a fost întotdeauna ca un membru suplimentar al corpului.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
