Simona Ionescu / Redactor Șef
Gheorghe Gheorghiu Dej a avut o viață de familie scurtă. S-a căsătorit în anul 1926 cu Maria Alexe, frumoasa fiică a proprietarului unei fabrici de apă gazoasă din portul Galați. Înainte ca mariajul să se termine după doar cinci ani, în 1933, cei doi au avut două fete, pe Lica, născută în 1928 și pe Constantina, născută în 1931.
Dintre cele două surori care au crescut cu un tată natural mai mult absent, cea care avea să se remarce în viața publică a fost Lica, fiica cea mare a liderului comunist. Încă de tânără, Lica Gheorghiu, pe numele ei real Vasilica, și-a dorit să fie mare vedetă de cinema, ca acelea de la Hollywood. Și câtă vreme tatăl ei s-a aflat la putere, părea că a reușit să fie artistă.
Gheorghiu Dej nu s-a abținut de la nimic atunci când a fost vorba de fiica sa. Mărturie sunt vorbele rămase din vremea aceea, ale celor ce au lucrat alături de ea sau au cunoscut-o. Până în 1965 când a murit Dej, Lica a trăit cu succes ca o vedetă de la Hollywood. S-a implicat în luptele de culise, a cerut să fie distribuită în filme în detrimentul altor actrițe, ba chiar nu suporta o prezență feminină mai frumoasă ca ea în peliculele în care juca.
Despre talentul ei actoricesc, epoca nu a păstrat mari cuvinte de laudă. „Nu e talentată, dar e tare-n tată“, era vorba cel mai des vehiculată la acea vreme când venea vorba de Lica.
Se știa că, după anul 1948, tânăra și-a abandonat studiile economice de la Moscova și a revenit în țară pentru a fi mare vedetă în filme.
Dacă talentul actoricesc i-a fost pus mereu la îndoială din cauza tatălui ei celebru, un lucru nu a putut contesta istoria despre Lica Gheorghiu: acela că a făcut un bine cinematografiei, dotând studiourile Buftea cu ultimul tip de echipamente.
Pentru a putea deveni o stea de cinema, Lica avea nevoie de condiții. Cu aprobarea și banii veniți de la secretarul general al Partidului Comunist Român, Gheorghe Gheorghiu Dej, Studiourile Buftea au fost dotate la acea vreme cu echipamente și aparatură scumpe din Occident: macheuze, peruchiere, echipamente, substanțe, peliculă, dar și orice altceva avea nevoie.
Primul film în care apare ca interpretă a fost „Erupţia“ (1957), cu regizor Liviu Ciulei. Pe afiş a fost trecută Lica Popescu, după numele soţului din acea perioadă, ministrul comerţului exterior, Marcel Popescu. „Să nu uităm niciodată că primul care a făcut o afacere cu tovarăşa Lica a fost Liviu Ciulei, cu a sa ,«Erupţie», film în care a jucat şi ea…De altfel, se zice că Liviu i-ar fi dat lecţii de joc actoricesc“, scria în memoriile sale regizorul Geo Saizescu.
Au urmat apoi o serie de alte filme printre care: „Avalanşa“ (1959, regia: Gheorghe Turcu), „Soldaţi fără uniformă“ (1961, regia: Francisc Munteanu ), „Lupeni 29“ (1963, regia: Mircea Drăgan), „Tudor“ (1963, regia: Lucian Bratu), „De-aş fi…Harap Alb“ (1965, regia: Ion Popescu-Gopo) şi „Procesul Alb“ (1965, regia: Iulian Mihu), dar şi o piesă de teatru radiofonic, „Baltagul“ (1963, regia: Constantin Moruzan).
Un film lansat cu mare fast la vremea respectivă a fost „Lupeni 29”, în 1963. Pelicula, în regia lui Mircea Drăgan, spunea povestea tragicelor evenimente din 5-6 august 1929, soldate cu moartea a 22 de mineri. Deși în realitate aportul comuniștilor în organizarea acelei greve care a zguduit România interbelică a fost insignifiant, după 1948 noul regim a „confiscat“ protestul disperat al minerilor.
Acesta este motivul pentru care azi, atât filmul cât și greva au fost uitate. Distribuția peliculei era una de zile mari. Aceasta îi includea pe Colea Răutu (Letean), Ştefan Ciobotăraşu (Varga), George Calboreanu (Todor Baci), Fory Etterle (Procurorul), George Măruţă (Directorul), Ilarion Ciobanu (Dăneţ), Toma Dimitriu (Maiorul), Dumitru Furdui (Mirică), Draga Olteanu-Matei (soţia lui Varga) şi Constantin Rauţchi (Hudici). Și, bineînțeles, pe Lica Gheorghiu.
Lica Gheorghiu însă nu fusese deloc în planuri pentru film. Pentru rolul principal feminin, Mircea Drăgan vorbise deja cu Leopoldina Bălănuță, care fusese de altfel și anunțată. Partidul însă a decis altceva, după cum își amintea chiar Dumitru Furdui la un moment dat.
„Pentru rolul principal feminin, Drăgan se gândise la actriţa Leopoldina Bălănuţă, dar a fost chemat numaidecât la tovarăşa Beşcu şi lămurit: «Nu se poate ca într-un film comandat de partid să lipsească tocmai partidul!» Mircea a înţeles despre ce e vorba: «Dar ce facem cu Bălănuţă? Eu am şi anunţat-o, să se pregătească».
«Nu-i nimic. Cu Bălănuţă aranjăm noi». Şi biata Poldi a fost convocată la Comitetul Central şi supusă unor întrebări: ce leafă are, dacă are casă corespunzătoare, de-i era şi greu să ghicească ce înseamnă toate astea. Ca urmare a discuţiei, a primit imediat o casă mai mare, i s-au promis şi altele, deci lucrurile s-au «aranjat» de minune. După toate astea, mai poţi zice ceva?“, a povestit actorul Dumitru Furdui, citat de Adevărul.
Acesta a mai povestit că, pentru a putea filma fără întreruperi, căci mulți dintre actori aveau proiecte separate și salarii la teatru, partidul a aranjat ca acei cu roluri importante să aibă tot ce le trebuie, ba chiar le-au fost plătite și salariile la teatru pe care le-ar fi pierdut.
Un al film în care a vrut să joace Lica a fost „Răscoala”. Evident, actrița își dorea rolul principal, însă povestea personajului lui Rebreanu, boieroaica Nadina, nu era una demnă de „fiica tovarășului”. Deși Licăi îi plăceau poveștile tragice, aceasta a fost distribuită într-un rol secundar, al fiicei preotului care e ucis în răscoală de un glonț rătăcit, apoi fiica lui e biciuită pentru că își luase tatăl mort acasă ca să îl îngroape.
Scenele au fost filmate, însă totul a coincis cu momentul morții lui Gheorghe Gheorghiu Dej în 1965. După funeralii, cariera Licăi s-a terminat brusc, iar scenele au fost tăiate cu totul din film. Acum nu mai exist motivul pentru care actrița fusese favorizată atâția ani.
Lica Gheorghiu poate fi considerată un personaj tragic, atât pe marele ecran cât și în viața personală, unde nu a fost tocmai norocoasă. În 1958, pe când era măritată și cu doi copii, Lica s-a îndrăgostit de Gheorghe Plăcințeanu, un medic chirurg al vremii.
Povestea de dragoste nu a ţinut mai mult de-un an, întrucât pe fir a intrat Gheorghe Gheorghiu-Dej, care s-a opus căsătoriei celor doi. Legenda spune că motivul ar fi fost că tatăl lui Gheorghe Plăcinţeanu, medic la rândul său, se făcea vinovat de moartea mamei lui Dej, întrucât nu ar fi internat-o în spitalul din Bârlad, deşi era bolnavă. Arestat pentru contrabandă cu ciorapi, medicul a murit în închisoare, la vârsta de 36 de ani.
După moartea lui Dej, lumea a uitat ușor-ușor de Lica. După peste 20 de ani de anonimat, Lica a murit, la vârsta de 58 de ani în Budapesta. A dorit să plece Dincolo îmbrăcată în cea mai scumpă blană și plină de bijuterii.
Măcar ultima scenă a acestei lumi, a vrut-o strălucitoare și tragică. Evenimentul morții sale abia dacă a fost amintit în țară. Un alt detaliu de remarcat este acela al dedicării față de bărbatul pe care se pare că l-a iubit cu adevărat, medicul chirurg Plăcințeanu. Se pare că Lica a purtat, până în ultima clipă a vieții, în portofel poza acestuia. Lica a fost înmormântată la mânăstirea Cernica, iar pe piatra funerară a insistat să scrie „Lica Gheorghiu – artistă“.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
