Ion Rațiu, „cel mai bun președinte pe care România nu l-a avut”. Comuniștii au vrut să-l omoare

Istoria României de după Revoluția din 1989 este una zbuciumată, ce continuă și azi. În deceniile de după căderea lui Ceaușescu, o serie de oameni politici s-au remarcat, începând cu Ion Iliescu și până la Klaus Iohannis, care își ia în curând la revedere de la fotoliul de la Cotroceni, după două mandate. Au mai fost Traian Băsescu, dar și Emil Constantinescu, președintele care a avut un singur mandat. Pe lângă lista cunoscută de toată lumea, a mai existat o figură politică marcantă, ce ar fi trebuit să fie președinte, conform credinței multora. 

Ion Rațiu a avut multe roluri. A fost politician, avocat, jurnalist, filantrop, afacerist, luptător aprig împotriva comunismului, dar și candidat la președenție. I se mai spunea și „Dl. Papion”, poreclă pe care și-a câștigat-o datorită papioanelor pe care le purta, în locul cravatelor. 

A urât comunismul 

Născut în 1917, Ion Rațiu a fost descendent al vechii familii Rațiu de Noșlac (Nagylak), din Turda, atestată în Transilvania la începutul sec. al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Transilvaniei, Gabriel (Gabor) Bethlen. A obținut o diplomă de economie la Universitatea Cambridge și a locuit în Marea Britanie din 1940 și până în 1990, după căderea comunismului. 

Rațiu ura comunismul și s-a opus mereu totalitarismului de orice culoare politică. A făcut parte dintre cei care au creat Societatea Studenților și Tinerilor din Europa Centrală. Fiul său, Nicolae Rațiu, povestea că tată lui a fost supus unor încercări constante de corupere din partea regimului comunist din România, care i-a oferit sume mari de bani pentru a-l tenta să renunțe la activitățile sale politice și la publicarea ziarului „Românul Liber.” 

Comuniștii au încercat să-l asasineze

În ciuda problemelor financiare personale, el a refuzat aceste oferte, rămânând fidel idealurilor sale. Din cauza activităților sale anti-comuniste, a fost ținta constantă a sabotajelor și amenințărilor cu moartea. 

Situația a atins un punct critic în 1988, când a fost avertizat că două agente din cadrul serviciului de securitate român (D.I.E.) plănuiau să-l asasineze. A luat în serios această amenințare și, din fericire, s-a protejat, a mai povestit Nicolae, fiul regretatului politician. 

S-a întors în țară în 1990 

După căderea comunismului, Ion Rațiu a revenit în România, țara pe care o iubea atât de mult. S-a implicat în reconstrucția PNȚCD, sub conducerea lui Corneliu Coposu. A candidat la funcția de Președinte al României la alegerile din 1990, când a obținut 4,29% din voturi și s-a plasat pe locul trei, după Ion Iliescu și Radu Câmpeanu. 

În 1991 a înființat ziarul „Cotidianul” și a fost ales parlamentar în 1990, 1992 și 1996. În același an în care a deschis ziarul, când minerii au pătruns în Parlament, Ion Rațiu i-a înfruntat pe aceștia de la tribună. 

„Cum îndrăzniţi să intraţi aşa, în această instituţie a democraţiei? Ieşiţi afară, imediat!”, a spus, atunci, Raţiu.

Minerii i-au spart casa

La mineriada din 1990, lui Ion Rațiu i-a fost spartă casa. Acesta fusese avertizat de ceea ce urma să se întâmple, astfel că se ascunsese la Câmpulung. Când s-a întors a avut însă o surpriză neplăcută. 

Minerii au revenit și ei, au vandalizat proprietatea, iar pe Rațiu au vrut să-l ducă la Târgu Jiu să îl spânzure. Forțele de ordine însă au intervenit și l-au salvat. 

„Dl. Papion” a fost înmormântat în România

Ion Rațiu a murit în ianuarie 2000, la Londra, dar a fost adus în România și înmormântat la Turda, în orașul natal, condus pe ultimul drum de aproximativ 10.000 de oameni. Soția lui, Elisabeth Rațiu, a murit pe data de 19 octombrie 2016, la vârsta de 94 de ani. A avut doi copii, pe Indrei Rațiu și pe Nicolae Rațiu. 

Azi, puțini își mai amintesc de „Dl. Papion”. Însă cei care îl menționează, o fac mereu cu căldură. Printre ei se află și Dan Negru, care este de părere că, dacă ar fi ieșit președinte în 1990, „România cu Rațiu ar fi arătat altfel decât România de acum”. 

„Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge”

Sunt mulți cei care sunt de aceeași părere, de aici și ideea de „cel mai bun președinte pe care România nu l-a avut”. Rămân totuși în istorie vorbele lui Ion Rațiu, pe care le-a spus în 1990, la primele alegeri libere de după Revoluție: 

„Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge, ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine“!