Rică Răducanu a câștigat mai mult din teatru decât din fotbal

Fostul mare portar Rică Răducanu, care pe 10 mai a împlinit 74 de ani, crede că ar putea fi un candidat pentru a da numele noului stadion din Giulești. „Sper să dea numele meu stadionului Rapid. Am vorbit cu ăştia de la sector şi mi-au zis că trebuie să mor. Păi mai ştiu eu că aţi dat numele după ce mor? Sunt şi de ăştia în viaţă care au dat numele stadionului, le-am dat şi exemple. Am văzut că lucrează ca furnicile la stadion. Eu mă duc pe acolo, mai fac o mişcare şi mă duc să îl văd,” a declarat Rică Răducanu la emisiunea Digi Sport Special.

Rică Răducanu a câștigat mai mult din teatru decât din fotbal

A fost mereu un personaj pitoresc, de la portarul care bătea lovituri de la 11 metri până la faptul că a fost surprins în ofsaid. A fost comparat cu un alt geniu rebel, Ilie Năstase, şi a avut o carieră în teatru şi film. „M-a sunat şi Ilie Năstase azi. că aşa făcea şi el pe teren, aşa e. Nu ştiu dacă s-a luat după mine sau nu. Eu sunt cunoscut peste tot, am fost un amărât şi am ajuns cunoscut peste tot, am faţă comercială!”, a spus Rică Răducani, de ziua lui, la emisiunea Digi Sport Special.

”Am câştigat mai mult din teatru şi film decât din fotbal. La Teatrul Constantin Tănase am stat 10 ani, m-a luat Bibanu (n.r. actorul Dem Rădulescu). Aveam 1.000 de lei pe seară la Tănase, iar de la filmul „Totul despre fotbal” am luat cam cât o maşină la vremea aceea,” a povestit Rică Răducanu.

Cel poreclit Tamango a mărturisit că Rapidul era victima jocurilor de culise într-un campionat în care Steaua şi Dinamo erau marile forţe.

„Nu te jucai, Dinamo îţi lua paşaportul, Steaua te băga în armată. În anii 80 Dinamo era mai periculoasă! Eu aveam 1.200 de lei ca mecanic de locomotivă, am vrut şi eu să mă duc la Dinamo, să îmi dea şi mie grad. Nu mai zic că Nicuşor Ceauşescu venea la mine la şpriţ şi zicea să vin la el,„ a mai spus legenda din Giuleşti.

Rică Răducanu se numește, de fapt, Răducanu Necula

Rică Răducanu a împlinit 74 de ani pe 10 mai, în plină pandemie de COVID-19. A sărbătorit acasă, în curte, dar a mărturisit că în vremuri de pandemie nici „șprițul nu mai intră ca lumea”.

Rică Răducanu se numește, de fapt, Răducanu Necula, poreclit şi Tamango, și s-a născut pe 10 mai 1946. s-a născut la 10 mai 1946 în localitatea Vlădeni, județul Ialomița.
Deși și-a dorit de copil să joace fotbal la Rapid, a început la vârsta de 12 ani, în 1958, la formația Victoria M.I.B.C. București, pe postul de atacant central. Un an mai târziu trece la Flacăra Roșie București, unde joacă până în 1965. Între timp se reprofilează ca portar, post în care, având o foarte bună tehnică, a făcut carieră atât la echipele de club la care a activat, cât și la echipa națională.
Personaj pitoresc și plin de umor, Rică Răducanu este una dintre legendele vii ale Rapidului, echipă la care a evoluat timp de un deceniu. Astfel, în perioada 1965-1975 a apărat poarta formației Rapid București la care a debutat în Divizia A și unde și-a adus un substanțial aport la câștigarea campionatului (1967), primul din istoria echipei, și a două cupe ale României (1972, 1975). Este primul portar român care a înscris într-un meci oficial și care a fost surprins în ofsaid.
În vara anului 1975, se transferă la Sportul Studențesc, unde joacă până în 1978. Trece apoi la Steaua București, echipă la care evoluează până în 1980 și cu care câștigă o cupă a României (1979). În ultima parte a carierei joacă la FCM Reșița și FC Baia Mare, în 1981, Autobuzul București și Spartac București, în 1982, pentru ca din 1983 să devină antrenor la copiii și juniorii clubului Rapid.
A făcut parte de mai multe ori din echipa de antrenori a tricolorilor, pregătind portarii primei reprezentative și, de asemenea, a fost antrenor cu portarii la echipa de seniori a Rapidului.
În cei 15 ani în prima divizie a jucat în 329 de meciuri. Are 61 de selecții în echipa națională, debutând într-un meci desfășurat la București la 24 iunie 1967 și contând pentru faza preliminară a Campionatului European, România-Italia 0-1. S-a calificat împreună cu naționala României la turneul final al Campionatului Mondial din Mexic 1970, unde a jucat împotriva Braziliei, viitoarea campioană mondială. Doi ani mai târziu s-a calificat cu echipa națională în sferturile de finală ale Campionatului European.