Ștefan Bănică nu e atât de dur pe cum pare: „Și acum o sun să-i spun unde sunt…”

Chiar dacă are mereu grijă de felul în care arată, Ștefan Bănică spune că nu refuză niciodată o mâncare bună. Iată și care este cea mai frumoasă amintire culinară a vedetei.

„Și ce am mâncat acolo….”

„Relația mea cu mâncare e bună și nu mănânc doar de dragul de a epata. Îmi place când mănânc ceva ce are gust. Încerc tot felul de lucruri și cea mai frumoasă amintire culinară din ultimul timp pe care o am este din Delta Dunării. Întâmplător, aveam concert la Tulcea și înainte am fost undeva, la Mila 23.

Și ce am mâncat acolo, deși eu nu sunt neapărat înnebunit după pește, am rămas pur și simplu încântat”, a mărturisit Ștefan Bănică. Artistul, care e renumit pentru faptul că are mare grijă de siluetă, susține că de cele mai multe ori nu mănâncă la cină.

„N-am fost un copil Rambo”

Despre copilărie, Ștefan Bănică își amintește că nu „n-am fost un copil Rambo”, dar îi plăcea la nebunie să „bată mingea”. „Am fost un copil fericit. Până la șase ani am locuit la bunicii mei, după ce ai mei s-au despărțit. Mi-amintesc că aveau o curte cât un teren de fotbal. Și acolo băteam mingea toată ziua.

Am început școala la cinci ani și 11 luni, maică-mea m-a luat cu dispensă, să nu prind generația din 68, eu fiind născut în 67. Aceștia se numesc ceaușei, noi am fost preceaușei. Eu vroiam să mă joc cu colegii mei, dar ei stăteau la bloc, undeva la 100 de metri de curtea mea.

Îi chemam acasă, dar era o problemă, că trecea tramvaiul pe acolo și trebuiau să traverseze și era o întreagă poveste. Și, culmea, deși aveam această curte, îmi plăcea să mă duc eu la bloc. Apoi casa noastră a fost demolată pentru că verișoarele Elenei Ceaușescu și-au construit o vilă pe acel teren. Și când am fost mutat la bloc, pe la șapte ani, am simțit diferența”, a menționat Ștefan.

„Și acum o sun pe mama să-i spun unde sunt, dacă plec undeva”

Ștefan Bănică n-a făcut parte de bătaie în copilărie, pentru că mama l-a responsabilizat într-un fel care l-a influențat și pe el vizavi de copii. „Ar fi bine să faci lucrul acesta, dar dacă nu vrei să-l faci, există și consecințe, dar e alegerea ta. Mi-a dat opțiunea de a alege.

Și acum o sun pe mama să-i spun unde sunt, în momentul în care plec undeva. Pentru că așa am fost crescut. Îmi respect cuvântul dat. Copiii mei nu fac la fel, dar mama mi-a dat libertate de la 14 ani să plec singur. Cu condiția să sun de unde sunt și să spun că sunt bine”, a recunoscut Bănică.