Tatiana Stepa, fata de mineri din Valea Jiului cu voce îngerească. Era o vedetă a Cenaclului Flacăra

Pe 21 aprilie 2004 Tatiana Stepa ar fi împlinit 61 de ani, dar a plecat într-o lume mai bună, să le arate și îngerilor cât poate fi de talentată. Iată povestea vieții…

O trotinetă pentru toată familia

Cea mai iubită cântăreață de muzică folk, Tatiana Stepa a văzut lumina zilei pe 21 aprilie 1963, la Lupeni și a fost unul dintre cei copii ai familiei Stepa. Tatăl, copil de regiment și mama, „slugă” de la zece ani, au fugit în Valea Jiului, în speranța că vor găsi o viață mai bună și vor da sărăcia la o parte. Atât frații săi cât și Tatiana au lucrat la mină în Valea Jiului pentru a pune o pâine pe masă.

Iubirea pentru muzică s-a transmis de la părinți care, deși nu aveau posibilități materiale multe, i-au înconjurat pe copii cu infinită iubire. În interviuri vechi, Tatiana a povestit că în coplărie existau foarte puține jucării, dar toți se bucurau de o trotinetă.

A făcut cursuri de balet

Tatiana a urcat pentru prima dată pe o scenă la grădiniță, apoi a făcut cursuri de pian, vioară, dar și balet. A terminat liceul de arhitectură din București și s-a îndrăgostit de muzica folk. A intrat în Cenaclul Flacăra iar în 1982 a cântat pe scena din Făgăraș, uimind o țară întreagă. Tatiana a rămas alături de Adrian Păunescu și cenaclul Flacăra până în anul 1985 când acesta a fost interzis, cântând în nu mai puțin de 1000 de spectacole.

Dar banii din spectacole erau puțini, așa că Adrian Păunescu – a povestit la un moment dat Tatiana Stepa – „i-a ordonat” să învețe tehnoredactarea computerizată. Un lucru care i-a adus beneficii în anii ce-au venit.

Cei care au ascultat-o cântând nu-i vor uita niciodată piesele, iar șlagăre precum „Durerea femeiască” sau „Lumea de 20 de ani” vor rămâne întru eternitate.

S-a luptat cu o boală necruțătoare

Tatiana Stepa și-a crescut singură copilul, după ce a divorțat când băiatul ei, Cătălin, avea doar un an. Și și-a îngrijit părinții, făcând mari eforturi, deși ea însăși era grav bolnavă. Cu doar o săptămână înainte de a muri, ea a urcat pe scenă la Vama Veche. A fost primită cu mare căldură de vamioți, iar pentru ea a fost ca un balon de oxigen în acea perioadă când se lupta cu boala.

„Am trăit miracole pentru care nu știu ce am făcut ca să le merit”

„Mă simt un om binecuvântat. Cred că viaţa mea a fost şi este frumoasă. Câtă vreme există în viaţa mea muzică şi poezie, rugăciune şi iertare, copii care se joacă, Dumnezeu şi Marea Neagră, prieteni şi iubire, credinţă şi uitare, restul nu contează. Am trăit miracole pentru care nu ştiu ce am făcut ca să le merit.

Am cu­noscut oameni lângă care nici nu visam să stau. Am iubit şi am fost iubită. Am făcut greşeli. Am avut slăbiciuni. Unele lucruri le-am făcut prea devreme, altele prea târziu. Am cântat, am creat, am su­fe­rit, am fost fericită, am luptat, am plâns, m-am bucurat. Am trăit!”, a mărturisit Tatiana Stepa cu puțin timp înainte de a muri.