Cu trei secole în urmă, un impetuos marinar scoțian cunoscut sub numele de Alexander Selkirk – deși acesta nu era numele său real – stăruia în largul coastei Chile într-o navă britanică de lupte lupte mâncată de viermi, numită Ports Cinque, când a început să se certe cu căpitanul că vasul, afectat de boli, era o capcană de moarte.

Selkirk, un navigator priceput, și echipajul bolnav al navei erau corsari – de fapt, pirați legalizați pentru coroana britanică – ce petrecuseră un an pe mare în largul Americii de Sud jefuind navele spaniole și satele de pe coastă. Selkirk făcuse deja o călătorie similară. Știa toate riscurile. Dar, până în octombrie 1704, în timp ce Ports Cinque ancora în arhipelagul pustiu la 418 mile vest de Valparaiso, Chile, luase o decizie care avea să îi schimbe viața. 

Robinson Crusoe a existat în realitate. A cerut să fie lăsat pe o insulă 

Selkirk i-a cerut căpitanul său în vârstă de 21 de ani, locotenentul Thomas Stradling, pe care îl considera arogant, să-l lase pe cea mai mare insulă. Acesta i-a respectat  dorința. În orice caz, Selkirk a fost lăsat la țărm, dar când și-a dat seama că niciunul dintre membrii echipajului nu i se alătura în revoltă, a pășit frenetic înapoi în ocean și i-a cerut iertare lui Stradling, un tiran care se bucura să spună nu. 

Astfel, scoțianul a fost abandonat pe insulă având cu el doar câteva obiecte: pistol, praf de pușcă, o oală pentru mâncare, 2 kilograme de tutun, un cuțit, niște brânză și gem, rom și Biblia sa. Selkirk a locuit patru ani și patru luni pe insula pustie. S-a hrănit în tot acest timp cu pește, capre sălbatice și fructe. 

A fost salvat de o navă care trecea pe lângă insulă 

Din fericire, pentru binele lui Selkirk și pentru literatura mondială, el și-a acceptat soarta, a supraviețuit și, la întoarcerea în Anglia, a inspirat una dintre marile povești ale lumii despre încredere în sine și curaj, Robinson Crusoe, de Daniel Defoe. Membrii echipajului de pe nava britanică Duke au fost cei care l-au salvat, în 1709. Viața în singurătate îl transformase pe scoțian, care aproape nu mai știa să vorbească, fiind descris de către căpitan drept „un sălbatic”. 

Întors la Londra, Selkirk a devenit o celebritate, iar povestea sa a ajuns până la Defoe, care s-a inspirat pentru celebrul roman Robinson Crusoe. Cât despre colegii lui de vas care îl lăsaseră pe insula pustie, scoțianul a aflat că vasul se scufundase în largul coastei Peru. Karma sau nu, toți de pe vas au murit, în timp ce Selkirk a ajuns să inspire una dintre marile povești ale literaturii mondiale. 

Foto: Facebook

Povestea lui Petrache Lupu, ciobanul care a vorbit cu Dumnezeu. Minunile de la Maglavit

Distribuie știrea: Facebook | Twitter | WhatsApp