Rugăciune la aprinderea candelei. Se rostește din prima zi a Postului Crăciunului. Toți credincioșii spun că face minuni

Rugăciune la aprinderea candelei. Se rostește din prima zi a Postului Crăciunului. Toți credincioșii spun că face minuni
Postul Crăciunului care începe pe 15 noiembrie este un moment de reculegere pentru orice credincios pentru a primi așa cum se cuvine Nașterea Mântuitorului.

Pentru a avea parte de binecuvântarea lui Dumnezeu, credincioșii țin postul Crăciunului care începe pe data de 15 noiembrie.

Rugăciune la aprinderea candelei. Se rostește din prima zi a Postului Crăciunului. Toți credincioșii spun că face minuni

Avem nevoie de ajutorul Mântuitorului și al Maicii Sale, Preacinstita Fecioară în fiecare moment al vieții noastre, de aceea rugăciunile nu trebuie să înceteze niciodată. Sunt puțini însă cei care știu că, mai ales în perioada postului, există o rugăciune care se rostește ori de câte ori aprindeți candela.

Aceasta vă ajută să vă eliberați mintea și sufletul de toate relele și veți scăpa de orice frică sau vise urâte. Spuneți aceste cuvinte timp de șase săptămâni și veți vedea cât de mult vi se poate schimba viața. În același timp țineți post și faceți cât mai multă milostenie.

„Ia aminte spre mine şi mă ascultă, că m-am mâhnit întru îngrijorarea mea şi m-am abătut”

,,Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă. Dumnezeule, ascultă rugăciunea mea, pleacă urechea Ta la graiurile gurii mele.

Ia aminte spre mine şi mă ascultă, că m-am mâhnit întru îngrijorarea mea şi m-am abătut. Inima mea s-a tulburat întru mine şi frica morţii a căzut asupra mea. Temere şi cutremur au venit peste mine şi întunericul m-a acoperit. Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să ajungă până la Tine rugăciunea mea, că s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat!

„Nădăjduieşte spre Dumnezeu şi mă voi mărturisi Lui, mântuirea feţei mele şi Dumnezeul meu”

Miluieşte-mă, Doamne, că ne­pu­tincios sunt! Vindecă-mă, că s-a tulburat foarte sufletul meu. Ostenit-am întru suspinarea mea. În toate nopţile îmi stropesc patul cu lacrimile mele şi în ele îmi scald aşternutul. Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? Nădăjduieşte spre Dumnezeu şi mă voi mărturisi Lui, mântuirea feţei mele şi Dumnezeul meu. Amin”