Simona Ionescu / Redactor Șef
Fructele de mare sunt responsabile pentru 11% din bolile de origine alimentară în Statele Unite, în timp ce în Japonia procentul este de până la 70%. Pentru că peștele crud consumat de acești locuitori, poate fi contaminat. Desigur, intoxicațiile intervin atunci când cantitățile consumate sunt mari. Iată ce pericole spun specialiștii că ascund fructele de mare.
În Postul Paștelui tot mai multe persoane consumă fructe de mare, dar specialiștii avertizează că trebuie mare atenție, pentru că e posibil să se confrunte cu multe probleme. Pe lângă faptul că un consum de fructe de mare poate dăuna organismului, medicii spun că trebuie să fiți atenți să nu fiți înțepați sau muscați.
Potrivit unui raport epidemiologic al Centrului Național pentru Informații Biotehnologice din Statele Unite (NCBI), principalele boli transmise de pește și crustacee se împart în trei categorii: alergii, boli infecțioase, sindrom toxic. Peștele și crustaceele, de exemplu, se află ambele pe lista celor mai frecvente opt alergii alimentare.
De fapt, se estimează că aproximativ 2% din populația SUA are o alergie la fructele de mare. Simptomele pot include umflături, vărsături și urticarie. Uneori, însă, o alergie la fructele de mare poate fi chiar fatală. Reacțiile alergice extreme pot duce la anafilaxie, care provoacă adesea probleme respiratorii severe și tensiune arterială scăzută. Anafilaxia poate fi fatală.
Iar cauza este (supra)reacția sistemului imunitar la o proteină sau la o substanță. Deși alergiile alimentare sunt de obicei detectate în copilăria timpurie, ele pot apărea oricând, chiar și la adulți.
În afară de reacțiile alergice severe, mai există două pericole potențiale ale consumului de fructe de mare: bolile infecțioase și sindromul toxic. Acestea două sunt de obicei asociate cu infecțiile provocate de microorganismele care există în mediile marine sunt mult mai frecvente decât cred majoritatea oamenilor.
În anii 1970, midii parțial gătite au provocat o epidemie de holeră în Italia, care a implicat 278 de persoane, iar 25 dintre acestea au murit. În afară de V. cholerae, alte microorganisme care trăiesc în mod natural în ecosistemele marine sunt V. parahaemolyticus, V. vulnificus, aeromonas hydrophila și plesiomonas shigelloides. Toate acestea pot provoca gastroenterită și, în unele cazuri, boli mai grave.
O altă cauză frecventă a infecțiilor cu agenți patogeni din fructele de mare este prezența bacteriilor în mediile marine poluate. Sistemele de canalizare netratate pot provoca acumularea unor specii precum salmonella în mediile marine din care ne luăm hrana. Aceste bacterii pot fi transmise apoi prin consumul de fructe de mare parțial gătite sau crude.
În unele cazuri, contaminarea poate avea loc după recoltare. Obiceiurile proaste de igienă, precum și controlul deficitar al temperaturii pot cauza izbucniri de boli asociate cu bacterii precum bacillus cereus, c. perfringens și listeria. Este de la sine înțeles că, în afară de bacterii, peștele și fructele de mare pot fi contaminate de viruși și paraziți. Tenia este un oaspete obișnuit… nepoftit în Japonia, unde consumul de pește crud este o tradiție culturală.
Un alt pericol legat de fructele de mare: intoxicațiile. În general, există patru tipuri de toxine în fructele de mare: toxine algale care trec prin lanțul alimentar, toxine provenite din alterarea bacteriană, toxine care apar în mod natural și contaminanți chimici din ecosistemele poluate. Asta înseamnă că, indiferent cât de curat este mediul marin și cât de atent se manipulează alimentele, sindromul toxic reprezintă întotdeauna un factor de risc.
Exemple de intoxicații cu fructe de mare sunt: intoxicația paralitică cu crustacee (PSP), intoxicație neurotoxică cu crustacee, intoxicația amnezică cu crustacee, otrăvirea cu scoici Scombroidfish, otrăvirea cu pufferfish. Unele dintre cele de mai sus pot provoca chiar leziuni neurologice ireversibile, paralizie sau chiar moartea.
Principalul motiv pentru care medicii le sfătuiesc pe femeile însărcinate să elimine fructele de mare este prezența metalelor grele, în special a mercurului, care poate afecta creierul în curs de dezvoltare al fetușilor umani. De aici până la paralizie cerebrală e uneori doar un pas. Bebelușii și copiii mici sunt, de asemenea, la un risc mai mare.
Dar otrăvirea cu mercur poate apărea în orice etapă a vieții. Deși mercurul se găsește în mod natural, activitățile umane, cum ar fi arderea cărbunelui și mineritul, îl eliberează în mediul înconjurător. Acolo, bacteriile pot transforma mercurul în metilmercur, forma sa cea mai toxică. Aceasta din urmă se acumulează în pești și crustacee Aceasta înseamnă că peștii mari, prădători, conțin niveluri mai ridicate de acest compus decât peștii mai mici.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
