Secrete de la Sarmizegetusa: Sunetul se aude altfel în Peștera Bolii

Cea mai veche legendă despre un astfel de loc vorbeşte despre Zamolxis, una dintre divinităţile venerate de geto-daci, despre care istoricii din Antichitate afirmau că i se aduceau sacrificii umane.

Muntele sfânt al dacilor

Acesta ar fi locuit într-o încăpere subterană, inaccesibilă oamenilor de rând. „Şi-a petrecut viaţa într-o peşteră, pe care a ocupat-o el şi unde ceilalţi nu puteau intra. Se întâlnea rar cu cei din afară, cu excepţia regelui şi a slujitorilor acestuia. Regele lucra în înţelegere cu el, fiindcă vedea că oamenii ajunseseră mult mai ascultători decât înainte. Căci supuşii lui credeau că dă poruncile sfătuit de zei”, afirma istoricul antic Strabon (sec. I. î. Hr. – sec. I. d. Hr), conform adevarul.ro.

Peştera lui Zamolxis se afla pe un munte numit Kogaionon, în Antichitate. Alți istorici au notat că muntele sfânt al dacilor corespunde Dealului Grădiştii, unde se află Sarmizegetusa Regia, sau vârful Godeanu, la poalele căruia se află Sarmizegetusa Regia.

Peştera – sanctuar

Cea mai faimoasă peşteră din ţinutul dacilor a fost săpată de ape în stâncile Cioclovinei, lângă cetatea antică Piatra Roşie şi la circa de 20 de kilometri de Sarmizegetusa Regia şi de Vârful Godeanu. Complexul carstic Ponorici – Cioclovina este străbătut de apele subterane ale pârâului Luncani și îşi întinde galeriile pe mai mult de 8 kilometri, cuprinzând aproape 70 de cavităţi.

Are două intrări: prin Cioclovina, de unde sunt accesibile Sala Tezaurului, Sala Mare, Galeria Lacurilor şi Galeria Baldachinelor şi din sens opus prin Ponorici unde speologii intră în cavităţile Marea Confluenţă, Galeria Marilor Gururi şi Planşee. La intrarea din Cioclovina, unde apele izvorului formează o cascadă, grota oferă un peisaj spectaculos, însă accesul în interiorul ei este interzis oaspeţilor neavizaţi, din motive de siguranţă. În sălile şi galeriile din interiorul ei au fost descoperite urme de locuire din prima epocă a fierului, schelete de animale, dar şi un craniu uman vechi de circa 30.000 – 40.000 de ani.

În Sala Tezaurului, a fost desoperit un tezaur valoros de podoabe vechi de la finalul epocii bronzului (1350 – 1150 a. Chr.), care conţinea peste 6.000 de obiecte de bronz, chihlimbar, sticlă şi faianţă. Piesele ar fi fost depuse într-un sanctuar înfiinţat sub pământ. Locul a atras ofrande foarte bogate şi variate (obiecte din bronz, articole exotice, olărit, psalii din corn şi ofrande de carne), care au fost depuse în trei locuri consacrate, sub semnul unui „izvor de divinitate”. Artefactele sunt păstrate la Muzeul Naţional de Istorie a României.

Deasupra peşterii Cioclovina, se află rămăşiţele unui presupus sistem de fortificaţii dacice, format dintr-un val de pământ şi piatră cu o lungime de circa 2,5 kilometri. Potrivit unor arheologi, acest val este prevăzut cu peste 30 de valuri secundare ridicate oblic faţă de el şi ar fi avut rolul să blocheze accesul spre Sarmizegetusa Regia dinspre Valea Streiului.

Peştera Şura Mare

Aflată şi ea la mai puţin de 20 de kilometri de Sarmizegetusa Regia, Peştera Şura Mare din vecinătatea satului Ohaba Ponor se numără printre cele mai spectaculoase astfel de locuri din România, însă accesul în adâncurile sale este interzis turiştilor nepregătiţi. În adâncuri, reţeaua de galerii a peşterii Şura Mare, săpate de apele râului Ohaba, se întinde pe mai mult de 11 kilometri.

Şura Mare este unică în România pentru adăpostirea celor mai numeroase colonii de lilieci în hibernaţie, de zeci de mii de indivizi, spun speologii. În Sala Mare (Mendip) a peşterii, aflată la circa 2,5 kilometri de intrare, se află cele mai mari gururi (bazine) din ţară. Galeria principală a peşterii depăşeşte trei kilometri şi este dificil de parcurs din cauza numeroaselor lacuri, cascade şi baricade din bolovani imenşi. Tavanul ei atinge însă înălţimea de 40 de metri în unele locuri.

Peştera Bolii

Aflată în imediata vecinătate a Petroșaniului și a Petrilei, Peștera Bolii este mai  accesibilă şi poate fi vizitată, pe întreaga sa lungime de aproape 500 de metri. Are forma unui tunel cotit şi a fost săpată în vechile calcare Jurasice ale Dealului Bolii de către pâraiele Jupâneasa şi Galbina, la o altitudine de 720 de metri. „Poarta mare” a peşterii are o lărgime de 20 de metri şi o înălţime de 10 metri. Este recunoscută pentu o acustică deosebită, aici având loc în perioada interbelică concerte şi reprezentaţii de dans.

În apropiere de Peştera Bolii se află ruinele cetăţii dacice Băniţa, aflată în patrimoniul UNESCO alături de celelalte patru foste aşezări antice din Munţii Orăştiei: Sarmizegetusa Regia, Blidaru, Luncani – Piatra Roşie, Costeşti şi de Căpâlna. Cetatea a fost ridicată în vremea regelui Burebista, având rol de apărare a Sarmizegetusei Regia, iar Decebal a consolidat-o. A fost distrusă definitiv, în anii războaielor de cucerire a Daciei. Tot în apropierea peşterii se află spectaculoasele chei ale Băniţei şi fortul medieval al Crivadiei.