Secretele copilului de 13 ani, fiu de preot, care s-a sinucis. Prietenii lui povestesc lucruri terifiante

Secretele copilului de 13 ani, fiu de preot, care s-a sinucis. Prietenii lui povestesc lucruri terifiante
Sinuciderea băiatului de 13 ani din Drobeta Turnu Severin, fiu de preot, a scos la iveală detalii cutremurătoare despre drama pe care a trăit-o copilul.

Preotul s-ar fi opus ca fiul său să participe la consilierea psihologică de la școală, iar moartea băiatului a fost pusă pe seama unei despărțiri de prietena sa. Anchetatorii încearcă acum să dezlege ițele acestui caz complicat.

În mesajele aflate în posesia autorităților și văzute de Libertatea, băiatul descrie scene de violență în familie. Copilul, în vârstă de 13 ani, și-a luat viața pe 7 noiembrie, când, copleșit de calvarul pe care îl trăia, a ales să se arunce în gol de pe o clădire părăsită.

El era fiul preotului de la Catedrala Episcopală din Drobeta-Turnu Severin. Moartea sa a adus în discuție o serie de probleme cu care se confrunta. Prietenii știau ce calvar trăiește acasă, însă la școală, profesorii nu și-au dat seama de nefericirea sa. Era unul dintre cei mai buni elevi ai generației sale, pasionat de deces, un elev model.

Conform libertatea.ro, tatăl său îi blocase posibilitatea să meargă la psihologul școlii, profesorilor nu le spunea nimic, iar atitudinea jovială îl portretiza drept un copil normal.

Mesajele băiatului despre calvarul îndurat: „A luat cuțitul”

Mărturiile prietenilor săi spun cu totul altceva. Copiii o apără pe prietena băiatului, spunând că nu aceasta a fost cauza sinuciderii sale.

Mărturiile lor, adunate de o româncă de la Londra, reuşesc într-un final să mobilizeze autorităţile. Protecţia Copilului (DGASPC) se autosesizează, Poliţia începe cercetările.  O serie de mesaje, aflate în posesia autorităților arată ce îndura de fapt băiatul.

În ianuarie 2022  Ioan i-a scris pe Instagram prieteniei sale: „Iar ne-am luat la bătaie cu tata”, „El a luat mătura, frate-meu a luat cuţitul”, continuă băiatul.

Spune că nu-i e frică de tatăl său, că nu are ce să facă mai mult decât să le ia telefoanele, lui şi fratelui mai mare cu un an. Este speriat însă pentru că mama lui fugise de acasă cu sora cea mică, în vârstă de un an, şi nu ştia dacă se va mai întoarce. Mama e jurnalistă la Trinitas, dar stă acasă pentru creşterea copilului. Uneori, Ioan a mai pomenit de suicid, însă de fiecare dată colegii l-au liniștit. Ei sunt singurii cărora are încredere să se destăinuie.

Era un elev sclipitor

Ca să reușească să treacă peste situație fin familie, băiatul ar fi putut merge pentru consiliere la psihologul școlii, dar, dar tatăl n-a fost de acord să facă asta. Preotul a semnat o cerere prin care specifică dezacordul ca Ioan să intre în consilierea psihologică din cadrul școlii.

Conducerea școlii, unde băiatul era în clasa a VIII-a, la secţiunea arte a Liceului de Arte Ioan Ștefan Paulian, a confirmat că era un elev sclipitor.

Pe 7 noiembrie, Ioan și-a luat viața. Părinții sunt distruși, iar presa relatează că s-a aruncat în gol după o ceartă cu o prietena.

Copiii care știau ce trăia băiatul spun că ideea sinuciderii din dragoste nu este adevărată și începe o adevărată bătălie pentru stabilirea adevărului, dar și pentru apărarea fetei în cârca căreia s-a pus această tragedie.

Prietenii lui Ioan vorbesc despre problemele din familie

Astfel, aceștia încep să vorbească despre problemele din familie. Copiii au relatat, din ce știau de la Ioan, că tatăl era deosebit de brutal, că-l bătea frecvent, ba chiar că scotea cuţitul la el sau că, drept pedeapsă, îl trimitea să doarmă pe bancă, în faţa blocului.

Sub presiune publică, Poliţia încearcă să stabilească în ce măsură se poate vorbi despre vinovăţia unei alte persoane în această dosar, iar Protecţia Copilului se autosesizează şi demarează o anchetă pentru a stabili dacă ceilalţi trei copii ai familiei se află în pericol.

Era un copil vesel, îşi aminteşte antrenorul lui Ioan de la sala de sport.  „Mi-a spus că tatăl lui voia să-l dea la seminar, dar lui îi plăcea să deseneze”, rememorează instructorul. Lui Ioan îi plăcea arta bisericească, însă doar în măsura în care era profitabilă: astă-vară, a ajutat la pictarea unei biserici, ca să strângă bani pentru o tabletă. Era îndrăgostit însă de desen. Profesorii de la școală spun că nu au remarcat nimic deosebit la băiat. Nu l-au văzut cu vânătăi, nici nu l-au auzit vorbind despre problemele de-acasă.

Nu li s-a părut ciudat nici când tatăl său a semnat pentru a-i interzice lui Ioan consilierea psihologică. La începutul anului, şcoala le trimite părinţilor o hârtie prin care îşi pot exprima acordul pentru participarea copilului la sesiunea de consiliere. Tatăl a refuzat.

Despre Ioan, profesorii au doar cuvinte de laudă „Avea o minte sclipitoare, era un elev eminent”, mărturiseşte o profesoară. „Era muncitor, iubea desenul şi era invidiat de colegi pentru talentul lui”, spune o alta. Avea o singură notă de 7 în catalog şi câteva, puţine, de 8. Restul – 9 şi 10. Era elev bursier; îşi ridicase bursa chiar cu o zi înainte de gestul său. Bucuros, nici n-avusese răbdare să semneze toate hârtiile.

„Nimic nu ne-a dat de bănuit”

Un părinte care cunoaște familia preotului, și al cărui fiu era coleg de clasă cu Ioan, a declarat că dacă îi vedeai din afară, păreau o familie model.

„I-am cunoscut la concursuri, la şcoală, la şedinţe. Nimic nu ne-a dat de bănuit. Am fost şi la ei acasă. O familie absolut normală: nici iubire ieşită din comun, nici prea multă duritate”, continuă părintele.

Se poate merge până la decăderea din drepturile părintești

Referindu-se la fenomenul problemelor care îi afectează pe adolescenți, Silvia Guță, psihoterapeut, atrage atenția că negarea sau ignorarea unor comportamente autodistructive ale adolescenților „nu se întâmplă doar în cazul părinților absenți sau ostili în relație cu copiii, ci și în cazul părinților prezenți și implicați, care însă nu reușesc să pună corect granițele între propriile nevoi, frici și dorințe și cele ale copiilor lor”.

„Dacă se constată că aceşti copii au fost abuzaţi, putem merge până la decăderea din drepturile părinteşti”, explică directorul DGASPC, Adrian Bidilici, procedura cea mai radicală în legătură cu ancheta pe care o coordonează.  „Evaluarea noastră implică o serie de teste psihologice avizate, iar personalul este specializat şi pregătit pentru orice fel de situaţii. Dacă au existat probleme, fiţi siguri că le vom afla. Oricum, familia e dispusă să colaboreze cu noi, lucru care ne înlesneşte munca”, explică Adrian Bidilici.

Recomandarile noastre